nuanța

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. nuancer)

1. a reda nuanțele unei culori, unui ton etc.
2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate.

nuanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nuance)

1. fiecare dintre varietățile unei culori.
2. (fig.) diferență ușoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de același gen.
3. (muz.) gradul de intensitate al unui sunet.
4. caracter, notă particulară; conotație.

nuanțat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. nuancé)

1. cu varietăți de tonuri, de culori.
2. (fig.) care prezintă variații marcate prin treceri subtile, gradate.
3. (despre stil, limbă) bogat în nuanțe; expresiv.

agogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)

1. adj. referitor la agogică.
2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.
3. disciplină muzicologică care studiază nuanțarea mișcării.

apologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (apologie + -ism)

1. discurs cu nuanță ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare.

aviva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aviver)

1. a da unui material textil, unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe.
2. a face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule.
3. a înviora.
4. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere).

colorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. colorito, germ. Kolorit)

1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.
2. culoare.
3. (fig.; despre stil, imagine) nuanță expresivă, varietate, strălucire.

culoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couleur, lat. color)

1. senzație, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiațiile luminoase de diferite frecvențe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre infraroșu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiațiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roșu, galben, albastru) care nu pot fi obținute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentație neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
4. nuanță, ton.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei țări, epoci etc.
7. materie, substanță colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărților de joc (pică, treflă, caro și cupă).

dominant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dominant)

1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanță coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitație puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.