Rezultate principale (Nuanţă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. nuancer)
1. a reda nuanţele unei culori, unui ton etc.
2. (fig.) a exprima prin treceri subtile, gradate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nuance)
1. fiecare dintre varietăţile unei culori.
2. (fig.) diferenţă uşoară, imperceptibilă între aspecte, lucruri de acelaşi gen.
3. (muz.) gradul de intensitate al unui sunet.
4. caracter, notă particulară; conotaţie.
Rezultate secundare (Nuanţă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nuancé)
1. cu varietăţi de tonuri, de culori.
2. (fig.) care prezintă variaţii marcate prin treceri subtile, gradate.
3. (despre stil, limbă) bogat în nuanţe; expresiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aggogisch, /II/ germ. Agogik, it. agogica)
2. s. f. totalitatea modificărilor de tempo în procesul interpretării muzicale.
3. disciplină muzicologică care studiază nuanţarea mişcării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (apologie + -ism)
1. discurs cu nuanţă ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aviver)
1. a da unui material textil, unei piei o nuanţă mai vie prin tratarea cu anumite substanţe.
2. a face să sângereze feţele unei plăgi sau fistule.
4. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. colorito, germ. Kolorit)
1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.
2. culoare.
3. (fig.; despre stil, imagine) nuanţă expresivă, varietate, strălucire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couleur, lat. color)
1. senzaţie, impresie produsă asupra ochiului omenesc de radiaţiile luminoase de diferite frecvenţe; aspectul colorat al corpurilor.
2. ~ caldă = culoare aflată în prima jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre infraroşu). ~ rece - culoare din cea de-a doua jumătate a domeniului radiaţiilor luminoase (spre ultraviolet); ~ fundamentală = fiecare dintre culorile (roşu, galben, albastru) care nu pot fi obţinute prin amestecul altor culori; de ~ = (despre oameni) cu pigmentaţie neagră, galbenă etc.
3. (fig.) opinia unei persoane, a unui ziar, a unui partid politic etc.
5. fel de a evoca, de a descrie plastic pe cineva sau ceva.
6. ~ locală = reproducere exactă, într-o operă literară, a fizionomiei sau a obiceiurilor unui popor, ale unei ţări, epoci etc.
7. materie, substanţă colorantă; vopsea.
8. fiecare dintre cele patru categorii de semne ale cărţilor de joc (pică, treflă, caro şi cupă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominant)
1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.