violență
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
Etimologie: (fr. violence, lat. violentia, it. violenza)
1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate.
2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire.
3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale.
4. teoria ~ei = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora.
5. (jur.) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale.