Dictionar

regulat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT regularis
2. FR régulier
3. EN regular
4. DE regulär; regelmäßig
5. RU прaвильный; реrулярный; рaвномерный
6. HU szabályos, rendes
 

regulat, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv.  
Etimologie: (lat. regulatus)

1. (și adv.) care urmează anumite reguli prestabilite.
2. care se desfășoară fără abatere; obișnuit.
3. ordonat, uniform.
4. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente.
5. orânduit, sistematizat.
6. fără elemente care să distoneze; simetric, armonios.
 

regulatețe

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (regulat + -ețe, cf. it. regolatezza)

1. însușirea a ceea ce se face întotdeauna conform cu o regulă sau după o ordine fixată (sau cunoscută) dinainte; regularitate.
2. corespondeță exactă între părțile unui tot, între elementele unui ansamblu etc.; regularitate, simetrie.
3. (loc. adv.) (înv.) cu regulateță = cu regularitate.
 

regulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. régulateur, germ. Regulator)

1. adj. care regularizează o mișcare, o funcție.
2. s. m. f. cel care stabilește un sistem de reglare, care îndrumează, conduce.
3. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic.
 

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

ajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
 

alternat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alternat)

1. drept al unui stat de a fi numit primul în exemplarul care îi revine din textul tratatului la care este parte.
2. schimbare pe rând; succedare regulată a fenomenelor specifice, a culturilor; alternare.
 

aneusporie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aneusporie)

1. formare a sporilor în cursul meiozei neregulate.
 

anizomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisomenorhée)

1. (med.) ritm neregulat al ciclurilor menstruale.