regularitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. régularité)

1. însușirea, starea a ceea ce este regulat.
2. calitatea a ceea ce este în conformitate cu legea, cu o regulă sau cu o ordine fixată dinainte.
3. calitatea a ceea ce este constant, uniform; uniformitate.
4. caracterul a ceea ce se întâmplă la intervale regulate.
5. simetrie; proporție, proporționalitate.
6. (antonime) iregularitate, neregularitate.

regulariza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. régulariser)

1. a supune unor norme, unor reguli.
2. a pune în ordine, în concordanță.
3. a cerceta erori de înregistrare prin stornări, virări etc.
4. a stabili și a achita suma în contul căreia s-au făcut plăți provizorii.
5. a da o formă geometrică regulată unui obiect.
6. a modifica albia unei ape curgătoare pentru a avea un curs regulat.

abona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abonnér)

1. tr., refl. a(-și) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.

anfractuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anfractueux)

1. adânc și cu neregularități.
2. care prezintă anfractuozități.
3. prevăzut cu cavități profunde și sinuoase.

aritmie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arythmie)

1. lipsă de ritm, neregularitate în succesiunea silabelor accentuate ale unui vers.
2. tulburare a ritmului cardiac.

astronomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronomique, lat. astronomicus)

1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporții uriașe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.