mozaic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. mosaïque, it. mosaico)

1. lucrare ornamentală din bucăți mici de marmură, sticlă etc. colorate diferit, care formează figuri geometrice, flori etc.
2. combinație de diferite elemente, culori etc.
3. operă literară care conține multe elemente armonios ordonate.
4. compoziție de caractere tipografice deosebite.
5. (biol.) organ(ism) care cuprinde două tipuri de țesuturi diferite genetic.
6. boală a unor plante cauzată de un virus, un amestec de pete gălbui pe frunze.
7. (fig.) amestec eterogen.

mozaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mosaïque)

1. I. privitor la mozaism.
2. care vine de la Moise, sau care se referă la acest personaj sau la doctrina lui.
3. II. adept al mozaismului, al cultului propovăduit de Moise.

mozaica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mosaïquer)

1. a împodobi cu mozaicuri.

mozaical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. mosaical)

1. referitor la mozaic
2. (fig.) din elemente diferite.

mozaicar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (mozaic + -ar)

1. lucrător specializat în lucrări de mozaic; mozaist.

mozaicat; teselat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tesselatus; tessularis; tessulatus
2. FR tesselé; marquelé
3. EN tesselate; tesselated; cherckered
4. DE mosaikartig
5. RU мозaичный
6. HU mozaikszerű; kockás, sakktáblaszerű

aucuba

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aucuba)

1. arbust cu frunze coriacee, verzi și cu pete galbene, din Japonia, cultivat ca gard viu.
2. (adj.) mozaic ~ = boală a cartofului, tomatelor etc. produsă de un virus, prin pete galbene pe frunze.

cromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromatique)

1. adj. referitor la culori, la colorit.
2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat).
3. s. f. arta preparării și întrebuințării culorilor.
4. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit.

emblemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emblème, lat., gr. emblema)

1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice.
2. mozaic încastrat în pereții sălilor romane.
3. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee.
4. figură alegorică; simbol.

friză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

hasidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hassidisme)

1. curent religios din sec.
2. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist.
3. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII.

kasher

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. kasher)

1. (despre alimente) pur, curat, potrivit ritualurilor mozaice.