OK
X
nega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. negare)
1.
a
nu
recunoaște
(ceva);
a
tăgădui,
a
contesta.
2.
a
dezminți.
abnega
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abnegare)
1.
a
tăgădui,
a
nega,
a
se
lepăda
de
ceva
sau
de
cineva.
autonega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (auto1- + nega)
1.
refl.
a
se
nega
(pe
sine
însuși).
denega
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. denegare)
1.
a
nega,
a
tăgădui;
a
refuza.
negândire
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (ne- + gândire)
1.
lipsă
de
încredere,
de
prevedere,
de
judecată
sau
înțelepciune.
negândit, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. adv.
Etimologie: (ne- + gândit)
1.
I.
care
nu
este
gândit
suficient.
2.
care
apare,
se
produce
pe
neașteptate;
neprevăzut,
neașteptat.
3.
(reg;
despre
oameni)
prefăcut.
4.
(înv.,
reg.)
care
nu
are
(din
naștere)
facultatea
de
a
gândi;
necugetat.
5.
(reg.;
fig.)
grosolan.
6.
II.
(loc.
adverb.)
pe
~e
=
în
mod
neașteptat,
deodată;
prin
surprindere.
7.
III.
(neobișnuit)
fără
să
gândească;
irațional.
negație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. negation, lat. negatio)
1.
negare.
2.
judecată,
propoziție
care
neagă
ceva.
3.
semn
grafic
care
arată
o
negație
(în
logică
sau
matematică).
4.
cuvânt
care
dă
un
sens
negativ
unei
propoziții.
5.
categorie
a
dialecticii
care
reflectă
trecerea
de
la
o
calitate
la
alta,
înlăturarea
vechiului
și
afirmarea
noului,
unitatea
dintre
continuu
și
discontinuu
în
procesul
dezvoltării.
6.
negarea
~i
=
principiu
fundamental
al
dialecticii
potrivit
căruia
dezvoltarea
este
înțeleasă
ca
un
proces
continuu
de
înnoire,
de
negare
și
preluare
selectivă
a
vechiului.
7.
anulare
a
repartizării
unui
absolvent
al
învățământului
superior
în
vederea
angajării
pe
alt
post.
A-, AN-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
1.
privativ,
negativ.
2.
fără,
lipsit
de.
abjura
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)
1.
a
renega
public
o
credință,
o
doctrină,
o
opinie.
abnega
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abnegare)
1.
a
tăgădui,
a
nega,
a
se
lepăda
de
ceva
sau
de
cineva.
abnegație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1.
devotament
dus
până
la
sacrificiu;
abnegare.
2.
devotament
până
la
jertfire
de
sine
față
de
o
cauză
sau
de
o
persoană.
3.
sacrificiu
voluntar;
renunțare
voluntară
la
ceva
scump;
abandonare,
renunțare.
abrupt, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)
1.
I.
(despre
un
teren)
foarte
înclinat;
accidentat,
prăpăstios.
2.
(despre
stil)
alcătuit
din
elemente
contrastante;
inegal.
3.
(bot.;
despre
un
organ)
terminat
brusc.
4.
II.
formă
de
relief
abruptă.
5.
porțiune
de
teren
cu
pantă
foarte
înclinată.
aeroionizator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéroionisateur)
1.
aparat
pentru
concentrarea
aeroionilor
negativi.