răsturnătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (răsturna + -[ă]tură)

1. acțiunea de a (se) răsturna și rezultatul ei; răsturnare.
2. întoarcere într-o parte sau cu susul în jos; răsturnare.
3. (fig.) schimbare radicală a unei situații; răsturnare.

resupinat; răsturnat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT resupinatus; reversus
2. FR résupiné; renversé; retourné
3. EN resupinate; reversed
4. DE resupinat; umgekehrt; verkehrt; zurückgedreht; umgewendet; umgestülpt; zurückgebogen
5. RU ресупинaтный; перевернутый
6. HU fordított állású; megfordult

amfitrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphitrope)

1. (despre ovul, embrion) curbat în formă de potcoavă.
2. (despre plante) cu ovulul răsturnat.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.

exstrofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exstrophie)

1. defect de conformație al unui organ intern, care se prezintă întors, răsturnat; extroversiune.

fata morgana

Parte de vorbire:  loc. s. f.  
Etimologie: (it. fata morgana)

1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape și răsturnate, ca reflectate într-o apă.
2. (fig.) vis înșelător, iluzie; nălucire.

hidrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrie, gr. hydria)

1. vas grecesc de argilă arsă sau de metal în formă de pară răsturnată, cu trei toarte.