simultan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. simultan, cf. fr. simultané)

1. (sport) joc al unui șahist cu mai mulți adversari în același timp.

simultan, -ă

Parte de vorbire:  adj. (şi adv.)  
Etimologie: (germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)

1. care se petrece, care are loc în același timp; concomitent.
2. care se referă la același moment de timp.
3. (șah) joc ~ = joc care opune un jucător mai multor alți jucători în același timp.
4. traducere ~ă = traducere efectuată în timp ce vorbește un orator.
5. (var.) (înv.) simultaneu.

simultaneism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simultanéisme)

1. faptul de a se petrece simultan.
2. procedeu de narațiune în a prezenta fără tranziție evenimente care se desfășoară simultan în diverse locuri.
3. tehnică de a picta constând în a suprapune în limitele aceluiași obiect două puncte de vedere diferite.

simultaneitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. simultanéité)

1. faptul de a fi simultan.

simultaneiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (simultan + -iza)

1. a face să se petreacă în același timp, simultan.
2. (pentru un eveniment) a se desfășura în același timp cu un alt eveniment.

acordeon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accordéon, germ. Akkordeon)

1. instrument muzical, popular și portabil, al cărui sunet este produs prin acțiunea simultană a unui burduf și a unei claviaturi pe niște ancii metalice.
2. (loc.) în ~ = care formează pliuri paralele; care are multe pliuri suprapuse.

ambitendință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ambitendency)

1. prezența simultană a două tendințe antagoniste.

amfigam, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphigame)

1. (biol.) care prezintă amfigamie.
2. (biol.) cu fecundație uneori endogamică, alteori exogamică; cu sexualitate dubioasă; bisexuat, hermafrodit.
3. organism ~ = hermafrodit complet care posedă ambele sexe simultan.
4. (var.) amfigamic.
5. (antonim) agam.

amplituner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amplituner)

1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.

arheopterix

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archéoptéryx)

1. (paleontologie) animal fosil, capabil de zbor, prevăzut cu pene și dinți, prezentând simultan caracteristicile unei reptile și ale unei păsări; acești dinozauri aviari, cu o lungime mai mică de 60 cm, au trăit în urmă cu aproximativ 150 milioane de ani, la sfârșitul jurasicului, într-un mediu insular, care se află în prezent în Germania.

armonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harmonie, lat. harmonia)

1. combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi.
2. parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor.
3. potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens.
4. ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare.
5. înțelegere deplină între persoane, colectivități etc.