cinstire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cinsti)

1. acțiunea de a (se) cinsti și rezultatul ei; considerație, respect.
2. (fam.) consumare a unei băuturi alcoolice.
3. (fam.) ridicare a unui pahar cu băutură alcoolică în sănătatea sau în onoarea cuiva ori a ceva.
4. (înv.) arătare a respectului prin închinare, salutare.
5. (înv.) conformare cu prevederile unei legi.
6. (înv.) demnitate înaltă ocupată de cineva; distincție, rang.
7. (înv.) răsplătire pentru purtare bună.
8. (înv.) slăvire a unei zile de sărbătoare religioasă.
9. (pop., fam.) oferire a unui cadou; oferire de bacșiș.
10. (pop., fam.) tratare cu mâncare și (mai ales) cu băutură gratis, într-un local.
11. (reg.) îmbătare.

împrostire

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (în- + prostire)

1. faptul de a (se) prosti; prostire.

îndrăgostire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (îndrăgosti)

1. faptul de a (se) îndrăgosti, de a prinde dragoste de cineva sau de a începe să iubească pe cineva; îndrăgire, înamorare.

învestire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (învesti)

1. acțiunea de a învesti.
2. împuternicire dată cuiva pentru exercitarea unui drept, a unei autorități etc.
3. confirmare într-o demnitate.

mănăstire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (slav. monastyri)

1. așezământ religios în care trăiesc, după anumite reguli ascetice, călugări sau călugărițe.
2. ansamblu de clădiri (cu biserica în centru) constituind un astfel de așezământ.
3. a se duce sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga la (o) ~ = a (se) călugări.
4. (argou) a se face ~ = a se produce învălmășeală, înghesuială; a începe bătaia.
5. (var.) mânăstire, (înv.) monastire.

năpustire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. năpusti)

1. acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; asalt, năvălire, invazie.

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.

anecdotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anecdote, gr. anekdota)

1. fapt puțin cunoscut din viața particulară a unei personalități.
2. scurtă povestire hazlie, spirituală, cu un sfârșit deosebit, neașteptat.

apolog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

1. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare.

augur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. augur)

1. s. m. preot roman despre care se credea că poate prevesti viitorul după zborul, cântecul și măruntaiele păsărilor.
2. s. n. prevestire făcută de un augur (I).
3. a fi de bun (sau de rău) ~ = a fi semn bun (sau rău), favorabil (sau nefavorabil).

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.

autodictare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + dictare)

1. procedeu de scriere după propria rostire.