inseparabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inseparabilis
2. FR inséparable
3. EN inseparable
4. DE untrennbar
5. RU нерaздельный; склеенный; неотделимый
6. HU elválaszthatatlan

inseparabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inséparable, lat. inseparabilis)

1. care nu poate fi separat (de ceva).
2. care nu se părăsesc aproape niciodată sau care sunt foarte des împreună; (de) nedespărțit.
3. (antonim) separabil.

inseparabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inséparabilité)

1. starea a ceea ce este inseparabil.

inseparabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inséparabilité)

1. starea a ceea ce este inseparabil.

organic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. organique, lat. organicus)

1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme.
2. unitar, inseparabil.
3. (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat.
4. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
5. chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora.

separabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séparable, lat. separabilis)

1. care poate fi separat; care se poate despărți.
2. (antonim) inseparabil.

spațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spatium, după fr. espace)

1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele.
2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh.
3. ~ aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; ~ cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; ~ maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora.
4. loc, suprafață, întindere limitată.
5. (mil.) ~ de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; ~ mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe.
6. loc între două obiecte; distanță, interval.
7. ~ verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări.
8. distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului.
9. (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) instrument care servește la obținerea acestei spațieri.
10. (mat.) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți.
11. (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem.

inseparabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inseparabilis
2. FR inséparable
3. EN inseparable
4. DE untrennbar
5. RU нерaздельный; склеенный; неотделимый
6. HU elválaszthatatlan

teleportare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. teleporta)

1. acțiunea de a trece de la un punct la altul fără a trece prin spațiul intermediar; dematerializare și apoi rematerializare într-un loc diferit.
2. ~ cuantică = proces prin care informația cuantică poate fi transmisă dintr-un loc în altul cu ajutorul comunicației clasice și al unei inseparabilități cuantice preexistente între locul emițător și locul receptor.