pasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. passer)

1. a transmite cuiva ceva.
2. (sport) a trece mingea unui coechipier.

pasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. passe, engl. pass)

1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing.
2. operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori.
3. înaintare către adversar, la scrimă.
4. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur.
5. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine.
6. stare, situație (trecătoare).
7. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează.

compasa

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (fr. compasser)

1. a măsura cu compasul.
2. a face ceva cu exactitate, regularitate, simetrie.

dispașă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dispache)

1. (mar.) document de lichidare a unei avarii, întocmit de dispașor.

pasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. passable, it. passabile)

1. (fam.) care poate fi acceptat, utilizat; acceptabil.

pasager, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. passager)

1. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc.
2. s. n. navă de pasageri (I).
3. adj., adv. trecător.

pâsâi

Parte de vorbire:  vb. (reg.)  
Etimologie: (pâs + -âi)

1. tr. a chema, a striga pisica.
2. intr. a emite un zgomot șuierător și surd; a fâsâi.
3. a sufla cu presiune aerul printre buzele întredeschise.
4. a vorbi peltic.
5. (despre foc) a mocni.
6. (despre frunze) a fâșâi.
7. (var.) (reg.) a păsăi, (reg.) a pâsăi.

pasaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. passage, it. passaggio, germ. Passage)

1. spațiu (acoperit) rezervat numai pietonilor pentru a trece dintr-o stradă în alta.
2. încrucișare a unui drum cu o cale ferată, a două drumuri sau a două căi ferate.
3. trecere fără oprire a unui tren printr-o stație de cale ferată.
4. (geogr.) trecătoare, pas.
5. fragment (mai lung) citat dintr-o altă lucrare.
6. frază melodică a unei compoziții.
7. migrațiune periodică a păsărilor.
8. (echit.) alură a calului constând într-un trap scurt, mai cadențat și mai elevat.
9. spațiu al manejului în care se execută acest mers.

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struțul, cu gâtul scurt și gros, cu capul mare și cioc enorm, din preajma Nilului.

acarinate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. acarinatus)

1. ordin de păsări alergătoare cu sternul lipsit de carenă, cu aripi nedezvoltate; ratite.

acceptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)

1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.

acvilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. aquila)

1. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură.

acvilide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquilidés)

1. familie de păsări răpitoare: acvila.

aerobuz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérobus, după engl. airbus)

1. avion subsonic de pasageri, de mare capacitate; airbus.