franc 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. franc)

1. unitate monetară a Franței, Elveției, țărilor Africii Centrale, Belgiei etc.
2. monedă divizionară în Maroc, a suta parte dintr-un dirham.

franc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. franc)

1. portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul.

franc 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. franc, franque)

1. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului.
2. (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei.

franc 4, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. franc)

1. sincer, loial, cinstit.

franc-tiror

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (fr. franc-tireur)

1. combatant care face parte dintr-un corp liber organizat în timpul unui război pentru a lupta în paralel cu armata regulată.
2. (var.) franctiror.

franca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. francare, germ. frankieren)

1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet).
2. a timbra o scrisoare.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

africanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanisme)

1. particularitate a limbajului francez vorbit în Africa.

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

aligote

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aligoté)

1. varietate de struguri din vița franceză de Burgundia, cu boabe mici, rotunde.
2. vin din acest soi de struguri.

anglo-normand

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anglo-normand)

1. dialect francez vorbit pe cele două coaste ale Mării Mânecii.

arhicancelar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiției sau administrației; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.