OK
X
acadian, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. acadien)
1.
s.n.
a
doua
perioadă
a
cambrianului.
2.
adj.
care
aparține
acadianului,
privitor
la
acadian.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
administrativ, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. administratif, lat. administrativus)
1.
I.
care
aparține
administrației,
privitor
la
administrație.
2.
care
face
parte
dintr-o
administrație
publică
sau
privată;
care
privește
personalul
administrației.
3.
care
emană
de
la
un
organ
de
administrație.
4.
pe
cale
~ă
=
prin
organele
de
administrație.
5.
aparat
~
=
totalitatea
serviciilor
și
a
personalului
dintr-o
instituție,
dintr-un
stat.
6.
drept
~
=
ansamblu
de
norme
care
reglementează
funcționarea
administrației
publice.
7.
II.
instituție
de
administrație;
serviciu
însărcinat
cu
administrarea
unei
companii
et
cetera;
gospodărie.
adventist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. adventist, fr. adventiste)
1.
(adept)
al
adventismului.
2.
I.
care
aparține
adventismului,
privitor
la
adventism.
3.
II.
(religie)
credincios
care
așteaptă
o
nouă
venire
a
lui
Hristos
pe
pământ.
afazic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. aphasique)
1.
I.
de
afazie,
privitor
la
afazie.
2.
care
suferă
de
afazie
(pierderea
capacității
de
a
vorbi
sau
de
a
înțelege
limbajul).
3.
II.
persoană
care
suferă
de
afazie.
alteritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. altérité, lat. alteritas)
1.
(fil.)
trecere
a
unei
existențe
de
la
o
stare
la
alta.
2.
existența,
ființa
privită
din
punct
de
vedere
diferit
de
ea
însăși.