OK
X
energic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. énergique)
1.
plin
de
energie,
de
vigoare;
hotărât,
tare.
2.
(despre
medicamente)
cu
acțiune
puternică,
imediat
eficace.
3.
(adv.)
cu
energie.
energico
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. energico)
1.
(muz.)
cu
forță,
cu
hotărâre.
antiadrenergic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + adrenergic)
1.
(substanță)
care
blochează
structurile
adrenergice.
dinamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dynamique)
1.
adj.
referitor
la
mișcare,
la
forță.
2.
plin
de
mișcare,
de
forță;
activ.
3.
(fig.;
despre
oameni)
energic,
întreprinzător.
4.
s.
f.
parte
a
mecanicii
care
studiază
mișcarea
corpurilor
și
forțele
care
acționează
asupra
lor.
5.
proces
de
dezvoltare
a
unor
fenomene
sub
acțiunea
anumitor
factori;
mișcare,
schimbare.
6.
~a
populației
=
totalitatea
schimbărilor
cantitative
suferite
de
o
populație.
7.
totalitatea
noțiunilor
legate
de
intensitatea
sonorității
muzicale.
8.
disciplină
care
studiază
aceste
noțiuni.
9.
(tehn.)
raport
între
valorile
maxime
și
cele
minime
ale
unui
semnal.
drastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. drastique)
1.
având
un
efect
puternic
sau
de
anvergură;
foarte
aspru,
energic,
brutal.
2.
(despre
medicamente,
remedii)
cu
efect
puternic
și
rapid;
cu
acțiune
purgativă
violentă.
extrem, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. extrême, lat. extremus)
1.
adj.
situat
în
punctul
cel
mai
îndepărtat;
de
la
capăt;
la
vârf.
2.
care
are
cea
mai
mare
sau
cea
mai
mică
dintre
valorile
posibile
ale
unei
mărimi.
3.
(fig.;
despre
doctrine,
idei
politice
etc.)
pe
pozițiile
cele
mai
neconciliatoare.
4.
foarte
mare,
exagerat.
5.
(despre
remedii
etc.)
foarte
energic,
doar
în
cazuri
desperate.
6.
s.
m.
(mat.)
primul
și
ultimul
termen
al
unei
proporții.
7.
s.
n.
(mat.)
valoarea
extremă,
maximă
și
minimă,
a
unei
funcții.
8.
numărătorul
primului
raport
și
numitorul
celui
de-al
doilea
într-o
proporție.
9.
s.
f.
margine;
limită
ultimă.
10.
a
trece
de
la
o
extremă
la
alta
=
a
trece
de
pe
o
poziție
pe
alta
diametral
opusă;
extremă
dreaptă
(sau
stângă)
=
grup
politic
care
se
manifestă
prin
idei
și
acțiuni
ultraradicale,
exagerate
și
rigide.
11.
cea
mai
mare
sau
cea
mai
mică
valoare
a
unei
mărimi.
12.
jucător
care
ocupă
locul
cel
mai
înaintat
din
stânga
sau
din
dreapta
în
formația
de
jos
a
unei
echipe
de
fotbal,
de
handbal
sau
de
hochei.
fleșă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fléche)
1.
element
de
acoperiș
foarte
înalt,
în
formă
de
săgeată,
la
turnurile
monumentale.
2.
partea
din
spate
a
afetului
unui
tun.
3.
procedeu
ofensiv
la
scrimă
prin
deplasarea
energică
a
corpului
spre
înainte.
gestualist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (engl. gestualist)
1.
I.
referitor
la
gestualism
(metodă
de
pictură
artistică
caracterizată
printr-o
pensulă
energică
și
expresivă
care
subliniază
în
mod
deliberat
mișcarea
brațului
sau
a
mâinii
pictorului
sau,
cu
alte
cuvinte,
pensula
dintr-un
tablou
gestual
exprimă
emoțiile
și
personalitatea
artistului
la
fel
cum
gesturile
unei
persoane
reflectă
sentimentele
acesteia
în
viața
de
zi
cu
zi).
2.
II.
(pictor)
adept
al
gestualismului.