potrivire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (potrivi)
Etimologie: (potrivi)
1. acțiunea de a (se) potrivi și rezultatul ei; potrivit.
2. așezare a unui obiect la locul firesc, indicat sau în cel mai bun loc.
3. aranjare a unui obiect într-o poziție considerată adecvată.
4. modificare a formei unui obiect pentru a-l face să corespundă cerințelor.
5. improvizare.
6. (înv.) împotrivire; asemănare; conformitate.
7. (înv.) egalitate între două sau mai multe ființe, fenomene, cantități, valori etc.
8. (înv.) acord.
9. (pop.) chibzuință; previziune; întâmplare; coincidență.