ad patres

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. ad patres, la strămoşi)

1. (fam.) a se întoarce ~ = a muri; a trimite ~ = a ucide.

antistres

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + stres)

1. care combate stresul sau care crește rezistența față de stresul cotidian.

ministres

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ministress)

1. agent stresant de mai mică importanță.

stres

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. stress)

1. stare de încordare sau tensiune neuropsihică.
2. ansamblu de perturbații organice și psihice provocate de factori agresori variați; (p. ext.) ansamblul reacțiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere și să-și mențină echilibrul de bază.
3. (geol.) presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase.

tresă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tresse)

1. șiret (din fire de lână, de mătase sau metal) ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul.
2. cordon din împletirea mai multor parâme, la confecționarea chingilor de pe bordul navelor.
3. împletitură din trei fire, în electrotehnică etc.
4. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi împletite.

tresălta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. tressauter)

1. a tresări, a vibra de emoție, de bucurie; a fremăta.

antistres

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + stres)

1. care combate stresul sau care crește rezistența față de stresul cotidian.

arcă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it., lat. arca)

1. (biblie) corabie din trestie împletită, pe care Noe ar fi construit-o din porunca lui Dumnezeu, pentru a se salva de potop împreună cu familia sa și cu exemplare din specia animală.
2. (prin ext.) corabie.

autofit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophyte)

1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină.
2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

bungalou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bungalow)

1. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație.
2. casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor.

fazendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port., fr. fazenda)

1. plantație vastă de trestie de zahăr, cacao sau cafea etc. în Brazilia.