ineluctabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)

1. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat.

jurnalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. journalisme)

1. activitatea de colectare, verificare, comentare și publicare în mass-media a unor fapte, pentru a le aduce în atenția publicului; gazetărie, ziaristică.
2. profesia celor care exercită meseria de jurnalist; stare legată de această profesie.
3. (înv.) totalitate a jurnalelor dintr-o țară, regiune, etc. sau perioadă.
4. (rar) mod gazetăresc de prezentare a faptelor și evenimentelor.
5. ~ de investigație = gen jurnalistic care necesită o muncă îndelungată și complexă de verificare încrucișată sau care se ocupă de fapte a căror colectare poate fi împiedicată de terți interesați de nedezvăluirea lor.
6. ~ participativ = activitate jurnalistică care face apel la public pentru culegerea și elaborarea de informații.

pană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. panne)

1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.
2. a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.
3. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.
4. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului.

remu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. remous)

1. variație treptată a nivelului apei unui râu sau canal produsă în zonele în care mișcarea uniformă a curentului este împiedicată.
2. vârtejuri de apă și valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice.
3. ~ de aer = zonă instabilă unde se întâlnesc curenți de aer ascendenți și descendenți.
4. var. remuu.

fixat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. affixus, vb. fixa)

1. adj. prins într-un loc determinant, astfel încât să nu poată fi mișcat; înțepenit.
2. inserat, atașat.
3. imobil; stabilit într-un anumit loc.
4. (d. un termen, o oră, un preț etc.) riguros determinat.
5. (d. oameni) hotărât.
6. (chm; d. corpuri) care a fost adus într-o stare din care nu se mai schimbă.
7. (chm; d. corpuri) care a fost împiedicat să se volatilizeze.
8. (d. materiale fotografice developate) tratat cu un reactiv chimic, pentru a-l face insensibil la acțiunea luminii.
9. (d. un colorant) care a pătruns în structura fibrei textile sau a pielii.
10. (d. un desen) acoperit cu un fixativ.
11. (biol.; d. celule sau țesuturi) stabilizat cu ajutorul unui fixator, în vederea examenului microscopic.
12. s.n. fixare.

bâlbâială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bâlbâi + -eală)

1. faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară, împiedicată și repetată în rostirea unui cuvânt; bâlbâire.