partidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr. partida, it. partita)

1. desfășurare completă a unui joc.
2. îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp.
3. (proiect de) căsătorie; (p. ext.) persoană vizată.
4. sistem de contabilitate pe categorii de operații economice.
5. cont.
6. cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată.
7. (muz.) parte dintr-o compoziție executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeași familie, aparținând unui ansamblu, care execută această parte.

contrapartidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. contrepartie)

1. dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare.
2. (bursă) operație contrară alteia pentru a reduce riscurile sau din orice alt motiv.
3. (la jocul de cărți) partidă nouă, jucată de către cineva cu aceiași parteneri, pentru a-și lua revanșa.
4. element care se opune altuia, stabilind echilibrul; contraparte.

partidar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (partid + -ar)

1. care se bazează pe criterii partinice.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

contrapartidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. contrepartie)

1. dublură a unui cont, a unui registru, ținută pentru verificare.
2. (bursă) operație contrară alteia pentru a reduce riscurile sau din orice alt motiv.
3. (la jocul de cărți) partidă nouă, jucată de către cineva cu aceiași parteneri, pentru a-și lua revanșa.
4. element care se opune altuia, stabilind echilibrul; contraparte.

digrafie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. digraphie)

1. contabilitate ținută în partidă dublă, adică o tehnică contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont.
2. examen radiologic care permite realizarea unei imagini în două situații funcționale diferite.

dublu 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. double)

1. adj. care este de două ori mai mare; îndoit.
2. din două obiecte identice sau de aceeași natură.
3. (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei.
4. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc.
5. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității.

ghemaveraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. game average)

1. raportul între ghemurile câștigate de cei doi jucători într-o partidă de tenis.

maraton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. marathon)

1. întrecere atletică la alergare, de 42,195 km.
2. (fig.) ședință prelungită de negocieri lungi și dificile, de dezbateri laborioase; (p. ext.) partidă (de șah etc.) prelungită.