rotativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. rotatif)

1. adj. (despre mișcări) circular.
2. (despre sisteme tehnice) care poate face o mișcare de rotație.
3. motor ~ = motor cu cilindri rotativi, patentat de unele fabrici de automobile.
4. (s. f.) presă de imprimat la care suportul clișeului și organul de presiune sunt cilindrice.

rotativist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rotativiste)

1. muncitor tipograf care lucrează la rotativă.

calcinator 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcinateur)

1. aparat pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative pentru ciment.

carusel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carrousel)

1. instalație din mai mulți căluți de lemn, pe care încalecă copiii și care se învârtesc pe o pistă circulară; călușei.
2. dispozitiv circular pentru manutențiune (1).
3. ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat în vederea măsurării forțelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotație verticală, la prelucrarea pieselor grele de înălțime mică.
4. reprezentație a unui grup de călăreți care execută o serie de mișcări de dresaj.
5. circulație intensă de vehicule în diverse sensuri.
6. (fig.) succesiune rapidă de oameni, de lucruri.

compensator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensateur)

1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.
2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obținerii unei compensări de variație, de efort etc.
3. mașină electrică rotativă pentru îmbunătățirea factorului de putere în rețele de curent alternativ.
4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.
5. s. m. specialist autorizat să efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.

excentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excentrique)

1. adj. (mat.; despre un punct) situat în afara centrului; (despre figuri geometrice) fără un centru comun.
2. neobișnuit, foarte original; extravagant, bizar.
3. s. n. organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ, și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării de rotație în mișcare rectilinie alternativă și invers.

galet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galet)

1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.

GIR(O)-, -gir, -girie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. gyr/o/-, -gyre, -gyrie, cf. gr. gyros „învârtitură”)

1. „cerc, rotire, rotativ, girus”.