OK
X
profita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. profiter)
1.
a
trage
un
profit,
un
avantaj;
a
câștiga.
2.
(depr.)
a
urmări
un
folos
în
orice
împrejurare.
mezosaprofită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. mésosaprophyte)
1.
(ciupercă)
cu
miceliile
în
interiorul
plantei
în
curs
de
descompunere,
iar
corpurile
de
fructificație
la
exterior.
profitabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. profitable)
1.
care
aduce
profit;
avantajos,
rentabil.
abuza
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abuser)
1.
a
uza
de
ceva
în
mod
exagerat,
a
folosi
(conștient)
fără
măsură;
a
face
abuz.
2.
a
exagera
în
utilizarea
unei
posibilități,
a
unei
libertăți.
3.
a
profita
în
chip
nedemn
de
o
situație,
un
avantaj,
încredere.
4.
a
amăgi,
a
înșela.
5.
a
violenta,
a
viola.
exploata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. exploiter)
1.
a
pune
în
valoare
un
bun
în
vederea
realizării
unor
scopuri
economice;
a
valorifica,
a
cultiva.
2.
a-și
însuși
fără
echivalent
plusprodusul
sau
munca
producătorilor
direcți;
a
acapara
roadele
muncii
altuia.
3.
(fig.)
a
folosi
abuziv,
a
profita.
exploatare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (exploata)
1.
acțiunea
de
a
exploata.
2.
însușirea
fără
echivalent,
de
către
un
proprietar
privat
al
unor
mijloace
de
producție,
a
plusprodusului
sau
chiar
a
unei
părți
din
munca
producătorilor
nemijlociți
de
bunuri
materiale.
3.
totalitatea
lucrărilor
de
punere
în
valoare
a
unui
bun
natural
sau
a
unui
sistem
tehnic.
4.
tăiere
de
păduri.
5.
(fig.)
faptul
de
a
profita,
de
a
trage
folos
în
mod
abuziv.
fond
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fond)
1.
ceea
ce
este
esențial
într-un
lucru,
conținut.
2.
articol
de
~
=
articol
care
tratează
o
problemă
importantă
actuală;
editorial;
~
lexical
principal
=
partea
esențială
și
cea
mai
stabilă
a
vocabularului
unei
limbi,
cuvintele
care
exprimă
noțiunile
fundamentale
din
viața
și
activitatea
oamenilor
și
constituind
baza
pentru
formarea
de
cuvinte
noi.
3.
în
~
=
în
realitate,
de
fapt.
4.
trăsăturile
de
bază
ale
caracterului,
ale
individualității
unei
persoane.
5.
culoare
de
bază
a
unui
tablou,
a
unei
țesături
etc.
din
care
se
detașează
figurile,
detaliile;
fundal.
6.
strat
de
culoare
sau
ornament
peste
care
se
tipărește
un
text.
7.
(sport)
alergare
de
rezistență
pe
distanță
lungă.
8.
(fiz.)
radiație
greu
de
înlăturat
sau
inevitabilă,
cu
caracter
parazit,
în
prezența
căreia
se
efectuează
o
experiență
sau
măsurare.
9.
totalitatea
mijloacelor
materiale
și
bănești
de
care
dispune
o
întreprindere,
o
instituție
etc.
10.
~
de
acumulare
=
parte
a
venitului
național
pe
seama
căreia
se
realizează
creșterea
și
perfecționarea
producției,
se
creează
rezerve
și
se
asigură
sporirea
fondurilor
și
rezervelor
materiale
din
sfera
neproductivă.
11.
totalitatea
bunurilor,
a
valorilor
dintr-un
anumit
domeniu.
12.
~
de
cărți
=
totalitatea
cărților
pe
care
le
posedă
o
bibliotecă;
~
de
comerț
=
totalitatea
mărfurilor
și
elementelor
necesare
care
contribuie
la
exercitarea
unui
comerț
normal
și
profitabil.
hemisaprofit, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hémisaprophyte)
1.
(plantă
saprofită)
care
mai
posedă
și
aparat
clorofilian.
juisa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. jouir)
1.
a
se
bucura,
a
profita
de
plăcerile
vieții.
2.
a
simți
plăcerea
maximă
a
actului
sexual,
a
avea
orgasm.