OK
X
acin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. acinus)
1.
mică
formație
anatomică
în
formă
de
fund
de
sac,
într-un
canal
glandular
excretor.
anavaccin
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anavaccin)
1.
(med.)
tip
de
vaccin
utilizat
pentru
a
preveni
anumite
boli
infecțioase
și
fabricat
dintr-o
anatoxină,
o
toxină
bacteriană
făcută
inofensivă
prin
tratament
chimic
sau
termic;
vaccin
cu
anatoxină.
autovaccin
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autovaccin)
1.
vaccin
preparat
prin
culturi
de
microbi
chiar
de
la
bolnav,
pentru
a
obține
o
cât
mai
bună
imunizare.
CIN(O)-, CHINO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. cyn/o/-. cf. gr. kyon, kynos)
1.
„câine”.
cinabru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cinabre)
1.
sulfură
naturală
de
mercur,
roșie.
2.
culoare
roșie-închisă.
cinamic
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cinnamique)
1.
acid
~
=
acid
din
uleiul
de
scorțișoară,
din
balsamul
de
Peru
etc.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abarticular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)
1.
(med.)
situat
în
vecinătatea
unei
articulații,
dar
nelegat
de
aceasta.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
ablaut
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Ablaut)
1.
(lingvistică)
modificare
vocalică
într-o
rădăcină
sau
tulpină;
alternanță
vocalică;
apofonie.
abnega
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abnegare)
1.
a
tăgădui,
a
nega,
a
se
lepăda
de
ceva
sau
de
cineva.