ebonită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ébonite)

1. material electroizolant și anticorosiv solid, obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf.

bac 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bac)

1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă.
2. cuvetă, bazin.
3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor.
4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid.
5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat.

placă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. plaque)

1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc.
2. ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă.
3. disc muzical.
4. a schimba (sau a întoarce) ~a = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva.
5. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri.
6. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază.
7. tablă pe care este scris, săpat ceva.
8. proteză dentară.
9. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele.

pozitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. positif, lat. positivus)

1. adj. întemeiat pe experiență; (p. ext.) adevărat, real, efectiv, incontestabil.
2. (despre numere sau mărimi scalare) mai mare decât zero.
3. (despre electricitate) obținută prin frecarea unui baston de ebonită cu o bucată de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leagă la polul pozitiv al sursei.
4. (despre oameni) realist, înclinat către o activitate practică.
5. care exprimă o afirmație, o aprobare.
6. cu calități alese; valoros.
7. (gram.) grad ~ (și s. n.) = formă a adjectivului sau a adverbului care prezintă însușirea obișnuită a unui obiect sau caracteristica obișnuită a unei acțiuni.
8. s. n. copie a unui negativ fotografic care redă, asemănător cu realitatea, părțile luminoase și cele întunecate ale obiectului fotografiat.

soluționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. solutionner)

1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă.
2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul.