arhar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. arhar)

1. ovină sălbatică din Asia Centrală, cu coada lungă.

harachiri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hara-kiri)

1. sinucidere rituală prin tăierea pântecului cu pumnalul, practicată în Japonia; seppuku.

harașeu

Parte de vorbire:  s.n. (înv., reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. șef, căpetenie a lotrilor, a tâlharilor.

hârban

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (contam. harbuz + bostan)

1. (bot.) plantă mediteraneană, din familia cucurbitaceelor, cultivată pentru fructele sale foarte suculente.
2. (bot.) (prin metonimie) fruct comestibil al acestei plante cu coaja verde strălucitoare și cu pulpă suculentă de culoare roșie în general.
3. (sinonime) pepene verde, (reg.) harbuz, (reg.) lubeniță.

hârbărie

Parte de vorbire:  s.f. sg. (popular)  
Etimologie: (hârb + -ărie)

1. mulțime de hârburi, de lucruri stricate.

hârboaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (hârb + -oaică)

1. oală largă, de doi litri, pentru măsurat laptele.

abajur

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abat-jour)

1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.

abreacție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariție bruscă a unor tensiuni emoționale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

acțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfășurare a unei activități; faptă.
2. operație militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influență.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăți comerciale și care dă deținătorului dividende.

admonestare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. admonesta)

1. acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; admonestație, admonițiune.
2. hârtie oficială care conține o mustrare.