OK
X
temeinici
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (din temeinic)
1.
a
face
să
devină
temeinic;
a
consolida.
temenos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. temenos)
1.
incinta
sacră
a
unui
templu
antic,
incluzând
unul
sau
mai
multe
sanctuare.
temerar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. téméraire, lat. temerarius)
1.
îndrăzneț,
cutezător
(peste
măsură),
curajos.
temere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. teme)
1.
faptul
de
a
(se)
teme;
frică,
teamă.
2.
(învechit)
gelozie.
temeritate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. témérité, lat. temeritas)
1.
îndrăzneală
excesivă
și
nesăbuită,
cutezanță.
2.
manifestare
de
om
temerar;
act
de
curaj.
3.
(arte)
efect,
act
riscant
capabil
să
șocheze,
să
dea
naștere
la
critici.
acces
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)
1.
posibilitate
de
a
ajunge,
de
a
pătrunde
într-un
anumit
loc,
la
cineva
etc.;
intrare,
loc
pe
unde
se
pătrunde
undeva.
2.
(med.)
simptome
care
apar
brusc
și
determină
o
stare
acută
a
unei
boli.
3.
(fig.)
izbucnire
trecătoare
și
violentă
a
unei
stări
sufletești.
4.
(inform.)
proprietatea
sistemelor
de
memorie
de
a
permite
înregistrarea
și
regăsirea
informației.
acord
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)
1.
comunitate
de
vederi;
consens,
asentiment;
acceptare.
2.
a
cădea
de
~
=
a
se
învoi;
de
comun
~
=
a)
în
perfectă
înțelegere;
b)
în
unanimitate.
3.
înțelegere
privitoare
la
relațiile
de
colaborare
și
de
cooperare
între
state,
partide
politice,
organizații.
4.
formă
de
retribuție
a
muncii
prestate.
5.
~
global
=
formă
de
organizare
și
de
retribuire
a
muncii
prin
care
se
leagă
mărimea
veniturilor
personale
cu
cantitatea,
calitatea
și
importanța
muncii
prestate.
6.
concordanță
în
număr,
gen,
caz,
persoană
între
care
există
raporturi
sintactice.
7.
(fiz.)
egalitate
a
frecvențelor
de
oscilație
a
două
sau
mai
multe
aparate,
sisteme
etc.;
sintonie.
8.
(muz.)
reunire
a
cel
puțin
trei
sunete,
formând
o
armonie;
disciplină
care
studiază
legile
de
bază
ale
suprapunerii
sunetelor
muzicale.
acromat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. s.m.f.
Etimologie: (fr. achromat, germ. Achromat)
1.
I.
(despre
sisteme
optice)
care
nu
prezintă
aberație
cromatică;
acromatic.
2.
II.
sistem
optic
căruia
i-a
fost
corectată
sau
înlăturată
aberația
cromatică.
3.
III.
persoană
care
nu
poate
distinge
culorile.
acromatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. achromatique)
1.
(despre
sisteme
optice)
care
nu
prezintă
aberație
cromatică;
acromat.
2.
(despre
constituenți
celulari)
necolorabil.
afocal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. afocal)
1.
(despre
sisteme
optice)
format
din
două
(grupuri
de)
lentile
astfel
așezate
încât
focarul-imagine
al
uneia
să
coincidă
cu
focarul-obiect
al
celeilalte.
a fortiori
Parte de vorbire:
loc. adv., adj. inv.
Etimologie: (lat. a fortiori, cu atât mai mult)
1.
care
se
impune
cu
necesitate.
2.
(log.;
despre
raționamente)
care
constă
în
trecerea
de
la
o
judecată
la
alta
pe
baza
faptului
că
în
favoarea
celei
de-a
doua
judecăți
există
tot
atâtea
temeiuri.