înșirui

Parte de vorbire:  vb. tranz., refl.  
Etimologie: (în + șir + suf. -ui)

1. (cu privire la mărgele) a înșira.
2. (cu privire la alte lucruri) a așeza în șir.
3. (cu privire la unități militare) a așeza în ordine de marș sau de bătaie.
4. a expune pe rând, a enumera.
5. (învechit) a înconjura, a îngrădi.

înșiruire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. înșirui)

1. acțiunea de a (se) înșirui și rezultatul ei; înșirare, șir.
2. (fig.) succedare.
3. enumerare.
4. (înv.) arbore genealogic.

alee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.
2. stradă îngustă; intrare.
3. înșiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.

enumerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énumération, lat. enumeratio)

1. enumerare.
2. figură de stil constând în înșiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă.
3. parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentație.

ordine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. ordo, -inis, it. ordine)

1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizație, înșiruire.
2. ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință.
3. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii.

serie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. série, lat. series)

1. înșiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune de ființe, lucruri, fapte de același fel sau asemănătoare; șir, mulțime.
2. grup, categorie într-o clasificare; repetare a aceluiași tip, a aceleiași acțiuni etc.
3. în ~ = (produs, fabricat) în număr mare, după același tip.
4. (sport) grupă de concurenți care dispută o probă de calificare.
5. grup de compuși organici care se caracterizează prin aceea că fiecare are în molecula sa câte un atom de carbon și doi atomi de hidrogen mai mult decât compusul precedent al grupului.
6. (mat.) expresie dintr-o infinitate de termeni deduși unul din altul după anumite reguli și legați prin semnele plus sau minus.
7. ~ statistică = șir paralel a două caracteristici corelate după un anumit criteriu.
8. (geol.) succesiune de terenuri care corespunde în timp unei epoci.
9. ansamblul mărcilor poștale care formează o anumită emisiune.
10. parte dintr-o colecție sau publicație periodică, având uneori un titlu aparte, în afară de cel general.
11. număr de ordine pe mărfurile fabricate într-un număr mare de exemplare de același tip; număr de fabricație.
12. (fon.) grup de sunete sau foneme printr-o trăsătură comună.
13. (muz.) succesiune prestabilită de 12 sunete ale gamei cromatice, în care fiecare sunet are valoare egală.
14. (inform.) tratare a operațiilor bit după bit.

succesiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. succession, lat. successio)

1. înșiruire, șir de persoane, de lucruri, de fapte etc.
2. (jur.) moștenire.
3. avere lăsată ca moștenire.
4. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor.
5. transmitere a unor drepturi și obligații ale unui stat către alt stat.
6. (biol.) înlocuirea în timp a unei unități de vegetație prin alta.

ecidiosor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aecidiosorus)

1. (bot.) îngrămădire sau înșiruire de ecidiospori.