segment

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT segmentum
2. FR segment
3. EN segment
4. DE Segment; Abschnitt
5. RU сеrмент
6. HU szelet, hasáb

segment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. segment, lat. segmentum, germ. Segment)

1. s. n. porțiune dintr-o figură, dintr-un corp.
2. (mat.) ~ de cerc = porțiune dintr-un cerc între o coardă și un arc subîntins.
3. fiecare dintre inelele care alcătuiesc corpul unor viețuitoare.
4. (mat.) parte a unui organ, a unui membru între două articulații succesive.
5. (inform.) suită de informații, de lungime variabilă, definită în cadrul unui program.
6. s. m. garnitură metalică a unui piston, de formă inelară, la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindru.

segmenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. segmenter)

1. tr. a tăia, a împărți în segmente.
2. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente.

segmental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. segmental)

1. care aparține unui segment.
2. (lingv.) care rezultă din segmentare (4).

segmentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. segmentaire)

1. compus, provenit din segmente.

segmentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (segmenta)

1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație.
2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți.
3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului.
4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului.

segmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. segmentation)

1. acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; divizare în segmente; segmentare.
2. (anat.) împărțirea unui organ, a unui membru sau a unei părți a corpului în segmente.
3. (embriol.) proces de diviziune a oului în numeroase celule (blastomere), care formează morula.
4. (lingv.) operație care constă în decuparea unui enunț pentru a dezvălui unitățile (sau segmentele) care îl constituie.
5. (inform.) tehnică care vizează împărțirea memoriei RAM sau a memoriei virtuale în segmente caracterizate prin adresa lor de pornire și dimensiunea lor.
6. (var.) segmentațiune.

segmentectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. segmentectomie)

1. rezecție a unui segment al lobului pulmonar.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

acronim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.

anozomelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anosomélie)

1. defect de percepție care face imposibilă recunoașterea unui segment bolnav.

antropometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anthropomètre)

1. (antropometrie) instrument folosit pentru determinarea anumitor măsuri antropometrice.
2. instrument pentru măsurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; acest instrument permite măsurarea precisă a lățimii, înălțimii și lungimii diferitelor părți ale corpului uman, cum ar fi trunchiul, membrele corpului sau capul.

apotemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothème)

1. segment de dreaptă care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul oricăreia dintre laturi; înălțime a feței laterale a unei piramide regulate.