acut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acutus; acutatus; acutalis; acerosus
2. FR aigu; aceré; tranchant; pointu
3. EN acute; acutate; sharp; pointed; sharpened; acerose
4. DE spitzig; gespitzt; scharf; spitzlich; zugespitzt; spitz
5. RU острый; зaострённый; островaтый
6. HU hegyes, éles hegyű, éles élű, kihegyzett

(cu) miros respingător; miros graveolent; miros neplăcut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT graveolens; repugnans; ingratus; inamoenus
2. FR puant; à mauvaise odeur; vireux
3. EN strongly scented; strong-smelling; stinking; graveolent; virose
4. DE starkriechend; starkduftend; widerlich
5. RU противнопaхнущий
6. HU kellemetlen szagú; átható szagú; erős szagú

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuțit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluție rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuțit.
5. (bot.) cu vârf scurt și ascuțit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuțita (tulpină).

acutiuscul

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acutiuscule)

1. (bot.) slab ascuțit.

acutiuscul; slab ascuțit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acutiusculus; acutulus
2. FR acutiuscule; peu aqigu
3. EN somewhat acute
4. DE spitzlich; schärflich; kaum spitzig; ziemlich spitz
5. RU островaтый; чуть зaострённый
6. HU kissé hegyes

acutiza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (it. acutizzare)

1. a deveni acut; a se ascuți.

acutizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. acutisation)

1. (med.) trecere la o stare acută a unei boli.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

acid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acide, lat. acidus)

1. adj. cu proprietăți acide.
2. (fig.) care dezvăluie lucruri neplăcute, dureroase; usturător.
3. (adesea fig.) care are proprietățile unui acid, cu gust acru, înțepător.
4. s. m. substanță chimică cu gust acru și miros înțepător, care înroșește hârtia albastră de turnesol.

acorporal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (a- + corporal)

1. care nu are corp; lipsit de corp.
2. care nu este făcut din materie; de natură necorporală.
3. (antonim) corporal, material.

acrobație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrobatie)

1. exercițiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluții dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforțări de a ieși dintr-o încurcătură.