pregătire
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. pregăti)
Etimologie: (v. pregăti)
1. acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei; pregătit.
2. aranjare din timp; punere la punct, preparare; (la pl.) preparative.
3. instruire, însușire de cunoștințe.
4. ansamblu de cunoștințe (într-un domeniu) de care dispune cineva.
5. (expr.) a avea ~ = a fi bine instruit.
6. (expr.) ~ de artilerie = tragere de artilerie care precedă declanșarea atacului propriilor trupe.