OK
X
begard
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bégard)
1.
membru
al
societăților
mistice
care
se
formau
în
sec.
XIII
în
scopul
atingerii
perfecțiunii
evanghelice.
gard viu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
saepes
viva
2.
FR
haie
vive
3.
EN
living
hedge
4.
DE
lebendiger
Zaun
5.
RU
живaя
изrородь
6.
HU
élősövény
gard; împrejmuire
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
saepes
2.
FR
haie
3.
EN
hedge
4.
DE
Zaun;
Umzäunung
5.
RU
зaбор;
оrрaдa
6.
HU
kerítés,
sövény;
környék
gardă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. garde)
1.
pază;
veghe;
persoană
sau
grup
de
persoane
care
păzește
pe
cineva
sau
ceva.
2.
~
de
onoare
=
pază
instituită
în
semn
de
respect
cu
ocazia
anumitor
solemnități.
3.
(sport)
poziția
corpului
și
a
brațelor
luată
de
boxeri
și
luptători
în
vederea
atacului
sau
a
apărării.
4.
a
se
pune
în
~
=
a
lua
poziție
de
apărare;
(fig.)
a-și
lua
măsurile
necesare
pentru
a
nu
fi
surprins.
5.
medic
(sau
soră)
de
~
=
medic
(sau
soră)
de
serviciu
într-un
spital,
care
asigură
serviciul
în
afara
orelor
de
program.
6.
parte
a
sabiei,
între
mâner
și
lamă,
care
protejează
pumnul
contra
loviturilor.
garden-party
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. garden-party)
1.
petrecere,
recepție
mondenă
dată
într-o
grădină.
gardenie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. gardénia)
1.
arbust
tropical
cu
flori
albe,
frumoase
și
plăcut
mirositoare,
cultivat
ca
plantă
ornamentală.
antiartă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., engl. antiart)
1.
artă
lipsită
de
conținut.
2.
curent
în
avangarda
artistică
a
ultimelor
decenii
cu
caracter
contestatar
față
de
arta
academistă.
3.
producție
care
nu
respectă
principiile
artei
(academice);
producție
antiartistică.
ariergardă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. arrière-garde)
1.
(sub)unitate
militară
care
se
deplasează
în
urma
unei
alte
unități
în
marș,
asigurându-i
spatele;
(înv.
și
pop.)
coada
oștii.
2.
(antonim)
avangardă.
aucuba
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aucuba)
1.
arbust
cu
frunze
coriacee,
verzi
și
cu
pete
galbene,
din
Japonia,
cultivat
ca
gard
viu.
2.
(adj.)
mozaic
~
=
boală
a
cartofului,
tomatelor
etc.
produsă
de
un
virus,
prin
pete
galbene
pe
frunze.
avangardă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. avant-garde)
1.
detașament
care
se
trimite
în
fruntea
unei
trupe
în
marș
spre
a
face
siguranța
pe
direcția
de
deplasare
a
acesteia;
(antonim)
ariergardă.
2.
clasă,
grup
social,
organizație
politică
conducătoare,
care
se
situează
pe
pozițiile
cele
mai
înaintate
în
cadrul
unei
mișcări
sociale,
politice,
naționale
etc.
3.
de
~
=
care
merge,
care
conduce.
4.
mișcare
literar-artistică
complexă
și
eterogenă,
care,
afișând
o
respingere
totală
a
formelor
consacrate
și
a
tradiției,
proclamă
ostentativ
și
polemic
necesitatea
înnoirii,
asumându-și
rol
de
precursor;
avangardism.
avangardism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Avantgardismus)
1.
orice
artist,
mișcare
sau
operă
de
artă
care
rupe
precedentul
și
este
considerată
inovatoare
și
deschizătoare
de
drumuri;
avangardă.
2.
curent
artistic
care
luptă
împotriva
formelor
și
tradițiilor
consacrate.
3.
atitudine
fals
revoluționară
prin
care
se
recurge
la
măsuri
premature,
care
nu
țin
seama
de
etapa
de
dezvoltare
respectivă.
avangardist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. avant-gardiste)
1.
I.
privitor
la
avangardism;
care
aparține
avangardismului.
2.
care
aparține
avangardei
literare,
artistice
etc.
3.
care
este
în
avangardă,
înaintea
timpului
său,
în
fruntea
progresului
sau
a
cunoașterii.
4.
II.
adept
al
avangardismului;
cel
care
face
parte
dintr-o
avangardă,
dintr-o
mișcare
inovatoare.
5.
(antonime)
conservator,
misoneist.