apeiron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. apeiron)

1. (fil.; la Anaximandru) element primar și cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată și infinită (aerul, apa, focul și pământul).

orgolios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. orgoglioso)

1. plin de orgoliu; vanitos, mândru, trufaș.

încăpea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. incapere)

1. intr. a fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spațiu; a intra.
2. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de gras = a fi foarte gras.
3. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de bucurie (de mândrie) = a fi foarte bucuros (mândru).
4. (expr.) nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuție) = se spune pentru a exprima o certitudine.
5. (expr.) a nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) = a fi nemulțumit de prezența unei persoane sau a unui lucru.
6. (fig.) a ajunge pe neașteptate (într-o situație grea).
7. (expr.) a ~ pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge la discreția cuiva.
8. a intra cu greu.
9. tr. a fi în stare să cuprindă.

armăsar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: ([equus] admissarius)

1. cal mascul necastrat; (prin ext.) cal falnic, mândru, iute.
2. ~ tânăr = armăsăruș, armăsărel, armăsăraș.
3. (expr.) a face din țânțar ~ = a exagera.
4. (var.) (reg.) harmăsar.

fălire

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (făli)

1. acțiunea de a se făli, de a se arăta mândru de cineva sau de ceva; (pop) mândrire.
2. faptul de a se arăta plin de sine, îngâmfat; trufie, înfumurare.
3. (înv.) preamărire, slăvire.

nor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. nubilum)

Formarea norilor cumulonimbus (sens meteorologic)

1. (meteorologie) grup compact vizibil, mai mult sau mai puțin important, de aspect și formă variabilă, de particule fine de apă sau gheață suspendate în aer, în urma condensării sau sublimării vaporilor de apă, deplasat de curenții de aer din atmosferă.
2. ~ jos = ~ care se formează între sol și două mii de metri altitudine (stratocumulus, stratus, nimbostratus).
3. ~ mediu = ~ care se formează între două mii și șapte mii de metri (altostratus, altocumulus).
4. ~ superior (înalt) = ~ care se formează între cinci mii și cincisprezece mii de metri (cirrus, cirrocumulus, cirrostratus).
5. ~ arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan.
6. masă densă și mobilă de praf, de fum etc.
7. (fig.) mulțime compactă care care întunecă zarea (ex. ~ de lăcuste).
8. (astronomie) concentrația materiei interstelare (gaz, praf): întunecată (prin absorbția luminii stelare), strălucitoare sau difuză (în cazul nebuloaselor difuze sau strălucitoare).
9. ~ de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii.
10. ~ii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre.
11. (securitate nucleară) ~ radioactiv = concentrare accidentală a elementelor radioactive suspendate în atmosferă.
12. (loc. adj. și adv.) până la (sau în) ~i = (care se înalță) foarte sus.
13. (loc. vb.) a fi ~ = a fi înnorat.
14. (expr.) a fi sau a trăi (cu capul) în ~i = a trăi izolat de realitatea înconjurătoare, într-o lume fantezistă; a fi distrat.
15. (expr.) parcă ar fi căzut din ~i = se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei.
16. (expr.) a bate cu fruntea-n ~i = a fi foarte înalt; a fi mândru.