Rezultate secundare (Pea):
Canapea
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)
1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.
încăpea
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. incapere)
1. intr. a fi cuprins în anumite limite; a putea intra într-un spațiu; a intra.
2. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de gras = a fi foarte gras.
3. (expr.) a nu-și (mai) ~ în piele de bucurie (de mândrie) = a fi foarte bucuros (mândru).
4. (expr.) nu (mai) încape (nici o) îndoială (vorbă, discuție) = se spune pentru a exprima o certitudine.
5. (expr.) a nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) = a fi nemulțumit de prezența unei persoane sau a unui lucru.
6. (fig.) a ajunge pe neașteptate (într-o situație grea).
7. (expr.) a ~ pe (sau în) mâna (sau mâinile) cuiva = a ajunge la discreția cuiva.
9. tr. a fi în stare să cuprindă.
Peaj
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. péage)
1. vamă la trecere peste un pod, pe un drum de acces într-un oraş sau la acostarea unei nave la un chei.
2. locul unde se plătește dreptul de trecere; postul în care se colectează această taxă.
3. redevență pentru conducerea pe autostrăzi și anumite poduri; drept de a folosi o cale ferată străină.
Pean
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. péan, gr. paian)
1. (ant.) imn de glorificare închinat zeului Apolo; (p. ext.) cântec de luptă, de biruinţă după o victorie.
Afgan, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afghan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Afganistan.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de afgani.
3. s. m. câine de companie decorativ, de origine afgană.
Airbus
Parte de vorbire: I. s.n., II. s. propriu
Origine: (fr., engl. airbus)
1. I. avion cu reacție subsonic, mai ales unul cu corp larg; aerobuz.
2. (transport) aeronavă fabricată de compania Airbus.
3. II. companie europeană constructoare de avioane.
Albanez, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. albanis, it. albanese)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Albania.
2. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania.
Anticipant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. anticipant)
1. care anticipează; caracterizat prin anticipare; anticipator.
Antropologic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)
2. şcoală ~ă = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat că viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.
Aplica
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appliquer, lat. applicare)
1. tr. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva.
3. a administra (un tratament medical).
4. a raporta un principiu general la ceva.
5. refl. (rar) a se dedica, a se consacra.