OK
X
captură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. capture, lat. captura)
1.
pradă
de
război
luată
în
luptă.
2.
proces
fizic
prin
care
nucleul
atomic
captează
o
particulă
exterioară.
captura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. capturer)
1.
a
prinde,
a
lua
prizonier;
a
pune
mâna
pe
materiale
de
luptă
aparținând
inamicului.
2.
a
prinde
un
răufăcător.
3.
a
prinde
în
capcană
un
animal
sălbatic.
aerodesant
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (aero- + desant)
1.
operațiune
care
desemnează
mișcarea
forțelor
armate
cu
aeronave,
de
obicei
cu
decolare
și
aterizare
verticală,
pentru
a
angaja
și
distruge
forțele
inamice
sau
pentru
a
captura
și
deține
poziții
cheie;
desant
aerian.
delfinieră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. delfiniera)
1.
navă
de
tonaj
mic
pentru
capturarea
delfinilor.
2.
un
fel
de
cange
pentru
prinderea
delfinilor.
mercedari
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (cf. it. mercede, milă)
1.
pl.
ordin
de
călugări
cerșetori,
fondat
de
dominicani
în
1240,
devenit
apoi
ordin
militar,
cu
misiunea
de
a
elibera
pe
sclavii
creștini
capturați
de
sarazini,
prin
strângerea
fondurilor
necesare
pentru
răscumpărarea
lor.
piraterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. piraterie)
1.
act
de
violență
comis
pe
mare
sau
în
aer
cu
scopul
de
a
jefui
sau
captura
ori
pentru
realizarea
în
acest
mod
a
unor
interese
politice.
2.
(fig.)
jaf,
tâlhărie.
priză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. prise)
1.
manieră
de
a
prinde
adversarul
la
judo,
la
catch
etc.
2.
poziție
a
mâinilor
în
momentul
în
care
se
prinde
sau
se
aruncă
mingea
de
handbal
sau
de
baschet
etc.;
mod
în
care
atleții
țin
sulița
sau
prăjina,
tenismenii
racheta
sau
paleta.
3.
asperitate,
proeminență
pe
care
un
alpinist
o
folosește
pentru
a
escalada
o
stâncă.
4.
navă
militară
sau
comercială
capturată
de
la
inamic.
5.
stare
a
unei
piese
de
șah
pe
care
adversarul
este
în
drept
să
o
ia.
6.
~
directă
=
a)
cuplu
de
transmisie
a
unui
autovehicul
în
care
arborele
primar
transmite
direct
mișcarea
arborelui
secundar;
b)
poziție
a
schimbătorului
de
viteze
care
dă
acest
cuplu.
7.
~
de
aer
=
orificiu
prin
care
se
aerisesc
unele
încăperi,
prin
care
aerul
pătrunde
într-un
motor
sau
într-o
canalizație.
8.
dispozitiv
care
permite
a
branșa
un
aparat
electric
la
rețeaua
electrică
respectivă.
9.
construcție
hidrotehnică
pentru
captarea
apei.
10.
~
de
sunet
sau
de
imagine
=
înregistrare
a
sunetului
sau
a
imaginii
pe
un
film.
11.
dispozitiv
de
luare
a
unui
fluid
dintr-o
conductă,
dintr-un
recipient
etc.
12.
trecere
în
stare
solidă
a
pastei
unui
liant
hidraulic.
13.
~
de
aterizare
=
ansamblul
manevrelor
care
precedă
aterizarea
unui
avion,
executate
de
pilot
pentru
a
veni
exact
pe
aerodrom.
14.
(fig.;
fam.)
trecere,
influență,
simpatie
de
care
se
bucură
cineva.
15.
cantitate
mică
de
tutun
care
se
prizează.
16.
doză
(mică)
dintr-un
medicament.
prizonier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. prisonnier)
1.
combatant
al
unei
părți
beligerante
capturat
de
inamic;
captiv.
2.
arestat,
întemnițat.