autobalsam

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + balsam)

1. soluție grafitată pentru lustruitul mașinilor; unguent pentru mașini.

balsam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
3. (fig.) alinare, consolare.

samadhi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. samadhi)

1. dans yoga, mod de contemplație prin întreruperea activității cugetării, în care se realizează contopirea subiectului cu obiectul.

șaman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chamane)

1. magician, preot slujitor al cultului șamanist.
2. vrăjitor.

sămănăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (sămăna + -ăciune)

1. faptul de a semăna cu cineva sau ceva; asemănare.

sămănătorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: („Sămănător/ul/“, -ism)

1. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

abstract, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducții logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înțeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducția abstractă și încifrarea imaginii; abstracționism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acțiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoașterea proprietăților esențiale și generale.

achenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânță.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.

acordaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.
2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.

adat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)

1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri și tradiții la musulmani.

adenoidism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénoïdisme)

1. ansamblu de tulburări în dezvoltarea copilului, cauzate de infecția cronică a vegetațiilor adenoide.