Dictionar

inform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. informe, lat. informis)

1. care nu are formă proprie; fără formă precisă; cu o formă nepotrivită; amorf.
2. a cărui formă este sau pare imperfectă; care nu a dobândit forma așteptată; grosolan, brut.
3. (fig.) cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit.
 

informa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/informer, lat. informare)

1. tr. a da cuiva informații; a înștiința.
2. refl. a strânge informații, știri; a se interesa.
 

informal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. informal, fr. infornel)

1. lipsit de determinări și cadre instituționale, oficiale, formale; neoficial, simplu.
2. (log.) care ține de conținut, de general, de altceva decât de forma logică.
3. (despre concepte) care are ca referință imediată un obiect sau un proces bine determinat.
4. (despre pictura abstractă) caracterizată prin lipsa oricărei organizări a materiei picturale.
5. (despre pictori) care practică astfel de pictură.
 

informare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. informa)

1. acțiunea de a (se) informa și rezultatul ei.
2. informații sau evenimente care sunt aduse la cunoștința unei persoane, a unui public.
3. investigație pentru a stabili dovada unei infracțiuni, pentru a găsi făptașii etc.
 

informatecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. informathèque)

1. (biblioteconomie) locul în care o persoană poate accesa liber resurse digitale locale sau în rețea; bancă de date, de informații.
 

informatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. informatique)

1. adj. referitor la informatică.
2. s. f. știință aplicată care studiază prelucrarea informațiilor (2) cu ajutorul sistemelor automate de calcul.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

accesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o rețea, într-un program.
2. a obține o instrucțiune din memorie, pentru a o executa.
 

adresabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adressable)

1. (inform.; despre o memorie) care permite a se ajunge direct la singura informație căutată.
 

adresabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.
 

aerogeologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Aerogeologie)

1. culegere de informații geologice cu avionul.