cil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cil, lat. cilium, geană)

1. prelungire protoplasmatică filiformă mobilă la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu funcții diferite.
2. păr al pleoapei.

cil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cilium
2. FR cil
3. EN cilium
4. DE Zilie; Cilium; Wimper
5. RU ресничкa
6. HU cílium, pilla, pillaszőr, pillás szőr

acil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acyl)

1. radical monovalent derivat din acizii organici.

bacil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. bacille, lat. bacillum)

1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.

CILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. cilium „gene, pleoape”)

1. „perișori, cili”.

ciliar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ciliaire)

1. care are formă de cil; care se referă la cili.
2. califică elementele anatomice legate de motricitatea oculară.
3. (anat.) corp ~ = porțiunea anterioară a coroidei de care este atașat cristalinul.
4. (anat.) ganglion ~ = ganglion nervos implicat în motricitatea oculară.
5. (anat.) mușchi ~ = mușchiul irisului implicat în acomodare.
6. (anat.) nerv ~ = nerv implicat în motricitatea oculară.
7. (anat.) proces ~ = glandă situată în spatele irisului.

ciliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cilié/s/)

1. adj. prevăzut cu cili.
2. s. n. pl. infuzori.

ciliatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ciliature)

1. (biologie) mulțimea de cili care aparțin unei celule.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

acantosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthosphère)

1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.

acervul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
2. grămadă mică.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociați la ciupercile parazite.
5. himeniu nud.

acetilsalicilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétylsalicylique)

1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug și analgezic, obținută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.

achinetosporange

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. akinétosporange)

1. sporange având funcția de organ de rezistență și de înmulțire.
2. sporange cu zoospori ciliați.

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.