Rezultate secundare (Muncă):
Maimuncă
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (maimun + -că)
1. mamifer din ordinul primatelor, cu structura corpului asemănătoare cu cea a omului, posedând un deosebit spirit de imitație; maimuță, (reg.) maimun.
Supramuncă
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. surtravail)
1. muncă prestată de lucrători pentru munca necesară, prin care se creează plusprodusul.
Telemuncă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tele- + muncă)
1. activitate profesională desfășurată de la distanță, folosind instrumente de telecomunicații; muncă la domiciliu, telelucru.
Abandon
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Absenteism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.
Acceptabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acceptable, lat. acceptabilis)
1. care poate, care trebuie acceptat; convenabil.
2. satisfăcător, corect, pentru o muncă, un rezultat; pasabil.
3. (antonime) inacceptabil, neacceptabil.
Activitate
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)
1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.
2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.
Angaja
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).
Angajament
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.