avion-spion

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (avion + spion; cf. fr. avion espion)

1. aeronavă militară concepută sau adaptată pentru a controla spațiul aerian și maritim, pentru a efectua recunoașteri aeriene, pentru a identifica obiective potențiale pe teritoriul inamic și, în general, pentru a obține informații despre mișcările unei forțe armate; avion de recunoaștere sau de supraveghere.

spion, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

1. s. m. f. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat.
2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații.
3. s. m. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut.
4. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate.
5. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului, dar având spin.

spiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. spionieren, it. spionare)

1. intr. a face spionaj.
2. tr. a iscodi, a pândi.

spionaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. espionnage, it. spionaggio)

1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obține pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.

spionare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. spiona)

1. acțiunea de a spiona; spionat.
2. strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații.
3. supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc.

spionărie

Parte de vorbire:  s.f. (înv. și reg.)  
Etimologie: (spiona + -ărie)

1. spionare, supraveghere pe ascuns, urmărire.

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.

contraspion, -oană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + spion)

1. cel care face contraspionaj.

contraspionaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contre-espionage)

1. serviciu special însărcinat cu urmărirea și combaterea acțiunilor spionilor.
2. activitatea acestuia.

spion, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)

1. s. m. f. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat.
2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații.
3. s. m. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut.
4. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate.
5. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului, dar având spin.

spiona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. spionieren, it. spionare)

1. intr. a face spionaj.
2. tr. a iscodi, a pândi.