OK
X
ilumina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. illuminer, lat. illuminare)
1.
tr.
a
lumina
puternic
(decorativ).
2.
refl.
(fig.;
despre
față,
ochi
etc.)
a
străluci
de
bucurie.
iluminare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. ilumina)
1.
acțiunea
de
a
(se)
ilumina
și
rezultatul
ei;
iluminat.
2.
împodobire
a
unui
oraș
sau
a
unui
edificiu
cu
multe
lumini,
cu
ocazia
unei
sărbători,
serbări
etc.
3.
producere
și
răspândire
a
luminii
(artificiale)
într-o
încăpere,
pe
o
stradă
etc.
4.
(fig.)
trezire
a
spiritului,
a
atenției
etc.;
revelație.
5.
(fiz.)
mărime
fotometrică
egală
cu
densitatea
fluxului
lumios
care
cade
pe
suprafața
unui
corp.
iluminat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (vb. ilumina)
1.
faptul
de
a
ilumina,
iluminare.
2.
~
de
avertizare
=
lumină
intermitentă
care
se
declanșează
automat
pentru
a
atrage
atenția
asupra
funcționării
defectuoase
a
unor
sisteme,
instalații,
aparate.
3.
tehnica
producerii
și
răspândirii
luminii
artificiale.
iluminație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. illumination, lat. illuminatio)
1.
iluminare
puternică
a
unui
oraș,
a
unei
străzi,
cu
ocazia
unei
festivități.
a giorno
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (it. a giorno)
1.
caracterizează
un
iluminat
la
fel
de
strălucitor
ca
lumina
zilei,
ca
ziua.
2.
luminat
a
~
=
luminat
cu
lămpi
multe.
ancoșă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. encoche)
1.
crestătură
de
dimensiune
redusă
sau
tăietură
mică.
2.
decupaj
utilizat
pentru
reperare;
marcaj
servind
drept
reper.
3.
(cinema.)
decupare
pe
marginea
filmelor
cinematografice,
care
acționează
dispozitivul
de
schimbare
a
iluminării
în
porțiunea
mașinii
de
copiat.
4.
(electronică)
canal
într-o
piesă
metalică
pentru
a
introduce
conductorii
electrici.
aplică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. applique)
1.
ornament
în
relief
care
se
aplică
pe
veșminte,
vase,
mobilier
etc.
2.
lampă
de
iluminat,
care
se
fixează
pe
perete.
aureolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)
1.
cerc
luminos
cu
care
pictorii
înconjură
capetele
unor
personaje,
în
special
ale
sfinților;
nimb.
2.
halo
în
jurul
unui
astru,
al
unei
efigii,
pe
o
fotografie
etc.
3.
zonă
luminoasă
care
înconjură
flacăra
propriu-zisă.
4.
fenomen
de
iluminare
parazită,
sub
formă
de
inele
concentrice,
în
jurul
punctelor
luminoase
de
pe
ecranul
tubului
cinescop.
5.
efect
nedorit
de
zonă
luminoasă
pe
mărcile
poștale
litografiate.
6.
(fig.)
glorie,
faimă;
aură
(1).
auroră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)
1.
lumină
care
precedă
răsăritul
soarelui;
zori
de
zi.
2.
~
polară
=
fenomen
atmosferic
specific
regiunilor
polare,
iluminarea
cerului
în
timpul
nopții,
prin
arcuri
de
culoare
albastră,
verde-gălbuie
sau
roșie.
3.
(fig.)
început
al
unei
alte
epoci.
automat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1.
adj.
acționat
cu
ajutorul
unui
dispozitiv
care
efectuează
singur
o
anumită
operație.
2.
armă
~ă
=
(și
s.
n.)
=
armă
de
foc
la
care
armarea
se
face
automat;
pistol-mitralieră.
3.
(și
adv.)
care
se
face
mecanic.
4.
s.
n.
aparat,
dispozitiv,
mașină
care,
fără
intervenție
exterioară,
efectuează
o
anumită
operație.
5.
~
de
scară
=
dispozitiv
care
asigură
iluminarea
temporizată
a
holului
și
scările
din
blocuri.
6.
unitate
în
care
băuturile
și
alimentele
ușoare
sunt
servite
automat,
prin
introducerea
într-un
aparat
a
unor
fise
sau
monede.
7.
(fig.)
om
lipsit
de
voință,
fără
inițiativă.