castra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. castrer, lat. castrare)

1. a extirpa sau a steriliza organele sexuale.
2. (fig.) a mutila, a ciopârți (o operă).

castrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (castra)

1. acțiunea de a castra; castrație.
2. îndepărtare a staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice.
3. (med.) extirpare în tratamentul paliativ, în scop antalgic, în anumite forme de neoplasm.

castrat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (I. castra, II. lat. castratus)

1. I. (despre masculi) căruia i-au fost extirpate glandele genitale; emasculat, (pop.) jugănit.
2. II. individ de sex bărbătesc care a suferit castrarea.
3. (muzică) cântăreț de sex masculin care a suferit castrarea înainte de pubertate, pentru a păstra registrul înalt al vocii sale de copil.

castrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.
2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.
3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.
4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.
5. (var.) castrațiune.

castrație parazitară

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT castratio parasitaris
2. FR castration parasitaire
3. EN parasitic castration
4. DE Kastration der Parasiten
5. RU пaрaзитaрнaя кaстрaция
6. HU paraziták kasztrációja, nemtelenítése

încastra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. encastrer)

1. a înțepeni, a lega fix două corpuri în așa fel încât să se împiedice orice mișcare de rotire sau de translație.

bisturnaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bistournage)

1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur și berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.

buton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouton)

1. s. n. piesă care, prin apăsare, transmite o comandă mecanică sau electrică.
2. fus încastrat cu un capăt în corpul unei piese în mișcare circulară, excentric față de axa de rotație a acesteia, ca legătură de articulație într-un mecanism.
3. mică papulă, bubuliță de piele.
4. s. m. nasture mobil.
5. capsă (1).
6. motiv decorativ, în relief, de forma unei proeminențe rotunjite.

castrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (castra)

1. acțiunea de a castra; castrație.
2. îndepărtare a staminelor dintr-o floare hermafrodită sau a inflorescențelor masculine ale plantelor unisexuate monoice.
3. (med.) extirpare în tratamentul paliativ, în scop antalgic, în anumite forme de neoplasm.

castrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. castration, lat. castratio)

1. operație prin care un individ, bărbat sau femeie, este privat de capacitatea de reproducere; castrare.
2. (botanică) operație analogă prin care o plantă este privată de capacitatea de a produce polen.
3. (psihanaliză) anxietate (sau complex) de ~ = angoasă legată de amenințarea imaginară a îndepărtării penisului.
4. (biol.) ~ parazitară = modificări produse de un parazit animal sau vegetal pentru a bloca aparatul reproducător al gazdei sale.
5. (var.) castrațiune.

cloisonné

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. cloisonné)

1. I. (despre emailuri) lucrat potrivit unei tehnici care permite încastrarea emailului în metal.
2. II. tehnică de lucrare a emailului sau a pietrelor semiprețioase constând în încastrarea acestora într-o împletitură de metal, separând motive florale sau geometrice, policrome; obiect realizat după o astfel de tehnică.
3. (var.) cloazonat.

consolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. console)

1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc.
2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină.