iriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. iriser)

1. a reflecta lumini multicolore, ca cele ale curcubeului.

irizație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irisation)

1. ansamblu de culori și nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență; iridescență.

martiriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. martyriser)

1. a supune unui martiriu; (p. etc.) a tortura, a chinui.

panegiriza

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (grec. πανηγυρίζω)

1. a elogia pe cineva sau ceva (în mod excesiv); (înv.) a panegiri.

porfiriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. porphyriser)

1. a pisa mărunt cu o moletă o bucată de piatră, de porfir, o substanță medicamentoasă etc.

satiriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. satiriser)

1. a biciui, a ridiculiza prin satiră.

vampiriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (vampir + -iza)

1. (fig.) a suge cu lăcomie, cu aviditate.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

acromatiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. achromatiser)

1. a corecta sau a înlătura aberația cromatică; a face acromatic.
2. a elimina culorile irizate văzute în imaginea unui obiect.

caragialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (/I.L./ Caragiale + -ism)

1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie.

cromatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chromatiser)

1. tr., refl. a da, a căpăta o tentă irizată.

epigramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épigramme, lat. epigramma)

1. (ant.) inscripție pe pietre funerare, monumente, vase etc.
2. poemă scurtă pe orice temă, de felul celor cultivate în epoca elenistică la Alexandria.
3. specie de poezie scurtă, cu caracter satirizant, care se sfârșește printr-o poantă ironică, mușcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc.

fabulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. fabula)

1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor.
2. scurtă narațiune la care participă animale personificate.
3. subiectul, textura unei scrieri literare.
4. povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire.