OK
X
informa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. /s’/informer, lat. informare)
1.
tr.
a
da
cuiva
informații;
a
înștiința.
2.
refl.
a
strânge
informații,
știri;
a
se
interesa.
dezinforma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désinformer)
1.
a
informa
greșit,
în
mod
intenționat,
tendențios;
a
induce
în
eroare.
informal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. informal, fr. infornel)
1.
lipsit
de
determinări
și
cadre
instituționale,
oficiale,
formale;
neoficial,
simplu.
2.
(log.)
care
ține
de
conținut,
de
general,
de
altceva
decât
de
forma
logică.
3.
(despre
concepte)
care
are
ca
referință
imediată
un
obiect
sau
un
proces
bine
determinat.
4.
(despre
pictura
abstractă)
caracterizată
prin
lipsa
oricărei
organizări
a
materiei
picturale.
5.
(despre
pictori)
care
practică
astfel
de
pictură.
informare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. informa)
1.
acțiunea
de
a
(se)
informa
și
rezultatul
ei.
2.
informații
sau
evenimente
care
sunt
aduse
la
cunoștința
unei
persoane,
a
unui
public.
3.
investigație
pentru
a
stabili
dovada
unei
infracțiuni,
pentru
a
găsi
făptașii
etc.
informatecă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. informathèque)
1.
(biblioteconomie)
locul
în
care
o
persoană
poate
accesa
liber
resurse
digitale
locale
sau
în
rețea;
bancă
de
date,
de
informații.
informatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. informatique)
1.
adj.
referitor
la
informatică.
2.
s.
f.
știință
aplicată
care
studiază
prelucrarea
informațiilor
(2)
cu
ajutorul
sistemelor
automate
de
calcul.
informatician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. informaticien)
1.
specialist
în
informatică,
știință
care
se
ocupă
cu
studiul
prelucrării
informației
cu
ajutorul
sistemelor
automate
de
calcul.
acces
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)
1.
posibilitate
de
a
ajunge,
de
a
pătrunde
într-un
anumit
loc,
la
cineva
etc.;
intrare,
loc
pe
unde
se
pătrunde
undeva.
2.
(med.)
simptome
care
apar
brusc
și
determină
o
stare
acută
a
unei
boli.
3.
(fig.)
izbucnire
trecătoare
și
violentă
a
unei
stări
sufletești.
4.
(inform.)
proprietatea
sistemelor
de
memorie
de
a
permite
înregistrarea
și
regăsirea
informației.
adresabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adressable)
1.
(inform.;
despre
o
memorie)
care
permite
a
se
ajunge
direct
la
singura
informație
căutată.
adresabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adresabil + -itate)
1.
grad
de
solicitare.
2.
calitatea
de
a
se
adresa
unei
mase
largi.
3.
caracterul
a
ceea
ce
poate
fi
adresat.
4.
(marketing)
capacitatea
de
a
ajunge
la
un
individ
sau
grup
specific
în
timpul
unei
campanii.
5.
(informatică)
capacitatea
de
adresare
a
unui
banc
de
memorie.
adresă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adresse)
1.
indicație
pe
scrisori,
colete
etc.
care
conține
numele
și
domiciliul
destinatarului.
2.
la
~a
cuiva
=
cu
privire
la
cineva.
3.
comunicare
oficială
făcută
în
scris
de
o
instituție.
4.
dexteritate,
îndemânare.
5.
(inform.)
simbol,
cuvânt,
cod
care
indică
locul
din
memoria
unei
mașini
electronice
unde
se
înregistrează
o
informație.
aerogeologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Aerogeologie)
1.
culegere
de
informații
geologice
cu
avionul.
afiș
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affiche)
1.
înștiințare
publică,
tipărită,
care
se
fixează
sau
se
distribuie
în
anumite
locuri.
2.
cap
de
~
=
primul
nume
de
pe
afișul
care
anunță
un
spectacol;
actor
celebru.
3.
gen
de
artă
grafică
cu
funcție
mobilizatoare,
de
informare,
de
reclamă.