OK
X
frac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. frac)
1.
haină
bărbătească
de
ceremonie,
scurtă
în
față
până
la
talie,
neîncheiată
la
piept
și
terminată
la
spate
cu
două
cozi
lungi
și
înguste.
fracție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. fraction, lat. fractio)
1.
număr
care
exprimă
una
sau
mai
multe
părți
dintr-un
întreg.
2.
raport
între
două
expresii
matematice.
fracționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. fractionner)
1.
a
împărți
un
întreg;
a
diviza,
a
secționa.
fracțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fractionnel)
1.
care
tinde
la
dezbinare,
la
fracțio-narea
(unui
partid).
fracționar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. fractionnaire)
1.
(mat.)
care
conține
o
fracție;
de
forma
unei
fracții.
2.
număr
~
=
număr
format
dintr-un
întreg
și
o
fracție.
fracționare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fracţiona)
1.
acțiunea
de
a
fracționa.
2.
separare
a
unui
amestec
lichid
sau
gazos
în
fracțiuni
bogate
în
anumiți
componenți.
3.
procedeu
de
construcție
a
unei
aeronave
din
(sub)ansambluri
parțiale.
abaca
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1.
bananier
din
Filipine,
care
are
fructele
necomestibile
și
pețiolurile
frunzelor
lungi
din
care
se
obțin
fibre
textile.
2.
fibră
textilă
obținută
din
pețiolurile
frunzelor
acestui
bananier;
cânepă
de
Manilla.
abandonic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. abandonnique)
1.
I.
(psihanaliză)
se
spune
despre
un
subiect
(în
special
un
copil)
care
trăiește
cu
frica
de
a
fi
abandonat,
fără
să
existe
neapărat
motive
obiective
care
să
justifice
această
frică.
2.
II.
(psihanaliză)
persoană,
de
obicei
un
copil,
care
trăiește
cu
teama
patologică
de
a
fi
abandonat.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abietinee
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. abiétinées)
1.
(bot.)
familie
de
rășinoase
cu
fructe
în
formă
de
con
(reprezentanți:
bradul,
pinul,
molidul
etc.);
abietacee,
pinacee.
2.
(la
sg.)
plantă
din
această
familie.
abonat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (vb. abona)
1.
beneficiar
al
unui
abonament.
2.
(fam.)
(cel)
care
frecventează
o
familie,
un
local
etc.