OK
X
astroclimat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. astroclimat)
1.
totalitatea
factorilor
care
contribuie
la
stabilirea
unui
loc
adecvat
pentru
observații
astronomice.
climat 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. climat)
1.
climă.
2.
(fig.)
atmosferă
socială,
morală;
ambianță.
climateric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. climatérique)
1.
referitor
la
climă;
care
aparține
climei;
climatic.
2.
(despre
stațiuni)
cu
climă
potrivită
pentru
tratarea
anumitor
boli.
3.
(antic.)
an
~
=
an
al
vieții
umane,
multiplu
de
7
sau
9,
considerat
greu
de
traversat
sau
critic.
4.
(antic.)
marele
~
=
al
63-lea
an,
considerat
anul
cel
mai
critic
din
viață.
climatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. climatique)
1.
care
ține
de
climat;
propriu
climatului;
climateric.
2.
arhitectură
~
=
arhitectură
adaptată
la
climă.
3.
(ecologie)
schimbare
~
=
variația
climei
datorată
factorilor
naturali
sau
umani.
4.
(ecologie)
încălzire
~
=
creștere
susținută
a
temperaturii
medii
a
Pământului,
suficientă
pentru
a
provoca
schimbări
de
climă.
5.
(ecologie)
urgență
~
=
necesitatea
de
a
acționa
rapid
pentru
a
limita
pe
cât
posibil
gazele
cu
efect
de
seră
care
încălzesc
Pământul.
climatip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. climatype)
1.
ecotip
în
condiții
climatice
specifice
habitatului
său.
climatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. climatisme)
1.
ansamblu
de
activități
care
concură
la
punerea
în
valoare
a
climei
specifice
anumitor
regiuni.
aclimata
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. acclimater)
1.
a
se
obișnui
cu
un
nou
mediu
biologic;
a
se
obișnui
cu
noi
condiții
de
viață,
activitate,
gândire;
a
(se)
aclimatiza.
2.
(antonim)
a
dezaclimata.
aclimatiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (germ. akklimatisieren)
1.
tr.,
refl.
(despre
organisme
vegetale
sau
animale)
a
(se)
adapta
la
condițiile
noi
de
climă;
a
(se)
aclimata.
2.
refl.
(fig.;
despre
oameni)
a
se
obișnui
cu
noi
condiții
de
viață.
agroclimatologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (agro- + climatologie)
1.
ramură
a
climatologiei
care
studiază
clima
ca
factor
al
producției
agricole.
aisfild
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. icefield)
1.
(geol.)
zonă
vastă
de
ghețari
interconectați
care
se
găsește
adesea
în
climate
mai
reci
și
la
altitudini
mari;
întindere
mare
de
gheață;
câmp
de
gheață.
amplitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)
1.
distanța
dintre
pozițiile
externe
ale
unui
corp
care
oscilează.
2.
lungimea
pasului
unui
cal.
3.
(mat.)
distanță
care
separă
punctele
extreme
ale
unul
arc
de
curbă.
4.
~
a
unui
astru
=
arcul
de
orizont
între
punctul
cardinal
est
și
vest
și
punctul
de
pe
orizont
unde
astrul
răsare
(apune).
5.
(fig.)
întindere,
amploare.
6.
valoare
absolută,
maximă
a
elongației
unei
mărimi
care
variază
periodic.
7.
~
climatică
=
diferența
dintre
valorile
maximă
și
minimă
înregistrate
de
un
element
meteorologic
în
evoluțiile
sale
periodice.
autohton, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1.
adj.
(despre
specii,
populații)
care
s-a
format
și
dezvoltat
pe
teritoriul
unde
trăiește
în
prezent:
băștinaș,
aborigen,
indigen.
2.
(psihiatr.;
despre
idei
obsedante)
care
apare
în
conștiință
ca
o
gândire
generată
spontan.
3.
s.
n.
complex
de
straturi
constituit
din
roci
mai
tinere,
rămase
pe
locul
lor,
peste
care
au
fost
împinse
din
regiunile
învecinate
roci
mai
vechi.
4.
zăcământ
de
cărbuni,
format
în
locul
de
origine
al
plantelor
din
care
provine.
5.
râu
având
izvoarele
în
aceeași
unitate
morfologică,
regiune
climatică
cu
gura
de
vărsare.