cura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. kurieren, lat. curare)

1. tr. a trata un bolnav, o boală.
2. refl. a se supune unui tratament, unei cure.

cură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cure, lat. cura)

1. tratament al unei boli prin băi, regim etc.

autoconcura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + concura)

1. refl. a se concura pe sine însuși.

concura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concourir, lat. concurrere)

1. intr. a participa la un concurs.
2. a tinde spre același rezultat.
3. intr., refl., tr. a(-și) face concurență în comerț.

curabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curable, lat. curabilis)

1. care poate fi vindecat, îngrijit.

curabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. curabilité)

1. însușirea sau starea a ceea ce este curabil sau vindecabil.
2. (antonime) incurabilitate, incorigibilitate.

curaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. courage)

1. îndrăzneală, bărbăție, vitejie, tărie de caracter.

curajos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. courageux)

1. plin de curaj; îndrăzneț, viteaz, brav.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.

achiziționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (achiziţie + -ona)

1. a procura, a cumpăra prin achiziție.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

aeroterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothérapie)

1. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat.