lacăt

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (magh. lakat)

1. încuietoare mobilă prevăzută cu un arc metalic, liber la unul dintre capete (care se introduce în zale, inele, belciuge etc., fixate pe părțile obiectului ce trebuie închis), care se blochează sau deblochează cu ajutorul unei chei sau cifru.
2. (expr.) a fi cheia și ~ul = a fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă.
3. (expr.) a pune sub ~ = a încuia.
4. (expr.) a ține ~ul asupra gurii = a-și impune tăcere.
5. (expr.) a ține sau a avea, a pune ~ la gură = a-și impune tăcere.
6. (expr.) a ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e = a manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva.
7. (înv.; expr.) a-i pune ~ (cuiva) = a obliga, a sili pe cineva să facă ceva.
8. (loc. adv.) sub ~ = încuiat.
9. (reg.; expr.) a pune ~ pe ceva = a pune stăpânire pe ceva.
10. (fig.) obstacol.
11. (reg.) capcană pentru prins pește.
12. (var.) (înv., reg.) lacătă, (înv., reg.) lăcat, (reg.) lăcăt, (reg.) locat, (reg.) locot.

despecetluit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (despecetlui)

1. (despre documente, scrisori etc.) cu pecetea ruptă.
2. (despre intrări încuiate) descuiat și deschis.
3. de pe care s-a desprins sigiliul; desigilat.
4. (var.) dispecetluit.

ferecat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fereca)

1. acoperit cu metal, prevăzut cu șine, cu fâșii de fier, cu cuie etc.
2. prevăzut cu crestături, șanțuri, zimți.
3. (despre anumite obiecte prețioase) îmbrăcat sau împodobit cu aur, cu argint sau cu pietre scumpe.
4. (despre uși, porți etc.) încuiat, zăvorât.
5. (despre oameni) legat cu fiare, cu lanțuri, în obezi (după ce a fost arestat sau condamnat).
6. (despre pietrele morii) cu suprafața neregulată, prevăzută cu zimți (ca să macine bine).
7. (despre bani) zimțuit.
8. (antonim) neferecat.

închis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (închide)

1. (despre uși, ferestre, capace etc.) care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat (prin balamale).
2. (despre obiecte care au părți mobile pentru a se închide și deschide) cu ușa sau cu capacul fixat sau încuiat.
3. (expr.) se joacă cu casa ~ă, se spune despre un spectacol la care s-au vândut de mai multă vreme toate biletele.
4. (despre vehicule) fără capotă pliabilă, cu acoperiș și pereți ficși; (despre mijloace de locomoție) acoperit.
5. trăsură ~ă = cupeu.
6. (despre obiecte care se pot desface) cu marginile sau cu părțile componente alăturate, împreunate.
7. (loc. adv.) cu ochii ~și = fără o cercetare prealabilă, superficial; foarte ușor, fără dificultăți.
8. (despre instituții, întreprinderi, localuri) care și-a întrerupt temporar sau definitiv activitatea.
9. (despre curți, terenuri) îngrădit, împrejmuit.
10. (despre căi de comunicație) cu circulația oprită, întreruptă.
11. (fig.) (despre ședințe, adunări) care se ține într-un cerc restrâns, fără participarea unor persoane străine de organizația, de societatea etc. respectivă.
12. (despre oameni) care este ținut în închisoare; deținut.
13. (fig.) (despre oameni și despre caracterul lor) retras, izolat.
14. (despre aer) stătut, viciat.
15. (despre cer) înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; urât, ploios.
16. (despre culori) situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decât de alb.
17. (despre sunete, voce) lipsit de sonoritate.
18. vocală ~ă = vocală în timpul articulării căreia canalul fonator este strâmtat, limba fiind mai apropiată de cerul gurii decât în timpul articulării unei vocale deschise.
19. silabă ~ă = silabă terminată în consoană.
20. (antonime) deschis, liber.