Dictionar

 
 
 

închis, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (închide)

1. (despre uși, ferestre, capace etc.) care acoperă deschizătura în dreptul căreia este așezat sau fixat (prin balamale).
2. (despre obiecte care au părți mobile pentru a se închide și deschide) cu ușa sau cu capacul fixat sau încuiat.
3. (expr.) se joacă cu casa ~ă, se spune despre un spectacol la care s-au vândut de mai multă vreme toate biletele.
4. (despre vehicule) fără capotă pliabilă, cu acoperiș și pereți ficși; (despre mijloace de locomoție) acoperit.
5. trăsură = cupeu.
6. (despre obiecte care se pot desface) cu marginile sau cu părțile componente alăturate, împreunate.
7. (loc. adv.) cu ochii ~și = fără o cercetare prealabilă, superficial; foarte ușor, fără dificultăți.
8. (despre instituții, întreprinderi, localuri) care și-a întrerupt temporar sau definitiv activitatea.
9. (despre curți, terenuri) îngrădit, împrejmuit.
10. (despre căi de comunicație) cu circulația oprită, întreruptă.
11. (fig.) (despre ședințe, adunări) care se ține într-un cerc restrâns, fără participarea unor persoane străine de organizația, de societatea etc. respectivă.
12. (despre oameni) care este ținut în închisoare; deținut.
13. (fig.) (despre oameni și despre caracterul lor) retras, izolat.
14. (despre aer) stătut, viciat.
15. (despre cer) înnorat, întunecat; (despre vreme) cu cerul înnorat; urât, ploios.
16. (despre culori) situat, în gama culorilor, mai aproape de negru decât de alb.
17. (despre sunete, voce) lipsit de sonoritate.
18. vocală = vocală în timpul articulării căreia canalul fonator este strâmtat, limba fiind mai apropiată de cerul gurii decât în timpul articulării unei vocale deschise.
19. silabă = silabă terminată în consoană.
20. (antonime) deschis, liber.