OK
X
exclus, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (exclude)
1.
adj.
înlăturat,
eliminat,
dat
afară.
2.
adv.
inadmisibil.
exclusiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. exclusif, lat. exclusivus)
1.
adj.
(despre
noțiuni
abstracte)
care
se
exclud
unul
pe
altul;
incompatibil
cu
altceva.
2.
referitor
la
un
singur
lucru.
3.
adv.
cu
excluderea
altor
posibilități,
în
afară
de.
4.
numai.
exclusivamente
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (fr. exclusivement)
1.
excluzând
orice
altceva.
2.
într-un
mod
exclusiv,
absolut.
3.
unicamente,
cu
excluderea
tuturor
celorlalte.
4.
numai
(și
numai).
5.
mai
ales.
6.
(var.)
esclusivamente,
exclusivemente.
exclusivism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. exclusivisme)
1.
refuz
categoric
de
a
ține
seama
de
părerile
sau
ideile
altora.
2.
caracterul
unei
persoane
exclusive;
sectarism.
3.
caracterul,
însușirea
a
ceea
ce
este
exclusiv;
exclusivitate.
4.
(var.)
(înv.)
esclusivism,
(înv.)
exclusivizm.
exclusivist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. exclusiviste)
1.
I.
care
respinge
tot
ceea
ce
nu
este
conform
cu
ideile,
gusturile
sau
interesele
sale.
2.
care
are
un
caracter
exclusiv;
intolerant.
3.
care
are
legătură
cu
exclusivismul;
care
aderă
la
principiile
exclusivismului.
4.
II.
persoană
care
dă
dovadă
de
exclusivism,
sectarism;
persoană
exclusivă,
sectară.
5.
(var.)
(înv.)
esclusivist,
(înv.)
excluzivist.
ablactație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1.
trecere
treptată
și
progresivă
de
la
alimentația
exclusiv
lactată
a
sugarului
la
o
alimentație
diversificată;
ablactare.
2.
încetare
a
secreției
de
lapte
matern.
abuziv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)
1.
care
întrece
măsura;
exagerat,
excesiv.
2.
care
constituie
un
abuz;
arbitrar;
ilegal.
3.
care
abuzează
de
puterea
lor.
4.
care
este
înșelător,
specios.
5.
(lingvistică)
se
spune
despre
un
cuvânt
folosit
într-un
mod
impropriu.
6.
părinte
~
=
părinte
care
captează
pentru
sine
și
exclusiv
afecțiunea
copiilor
săi
(ex.
mamă
~ă,
tată
~).
alelogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allélogène)
1.
(despre
plante)
cu
indivizi
femeli
ce
produc
descendenți
fie
exclusiv
masculi,
fie
exclusiv
femeli.
apanaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apanage)
1.
domeniu
funciar
sau
venit
acordat
de
suverani
pentru
întreținerea
unor
membri
ai
familiei
domnitoare.
2.
bun
material
sau
spiritual
care
aparține
exclusiv
cuiva.
aprioric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. apriorisch)
1.
bazat
pe
ipoteză
și
teorie
mai
degrabă,
decât
pe
experiment
sau
dovezi
empirice;
a
priori.
2.
(despre
cunoștințe)
care
nu
provine
din
experiență;
anterior
oricărei
experiențe,
bazat
exclusiv
pe
rațiune.
autofon, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. autophone)
1.
(despre
instrumente
muzicale)
care
produce
sunete
exclusiv
prin
vibrarea
componentelor
sale
elastice,
fără
ajutorul
unei
tensiuni
speciale
(*
xilofonul
și
gongul
sunt
instrumente
autofone);
idiofon.