Dictionar

cantilever

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cantilever)

1. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o susținere directă.
2. s. n. tip de pod metalic ale cărui grinzi principale nu au o susținere directă, suspendând o grindă cu o deschidere redusă.
 

cross-over

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cross-over)

1. cromatidă rezultată din cros-sing-over.
 

crossing-over

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. crossing-over)

1. schimb reciproc de gene între cromatidele cromozomilor omologi, în timpul profazei.
 

cver

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Quer/stellung/)

1. ansamblu de linii orizontale dintr-o tabelă sau dintr-un formular.
 

driver

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n. [dʁaj.vœʁ]  
Etimologie: (engl., fr. driver)

1. I. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulky.
2. șofer.
3. II. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri.
4. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric.
 

gentleman-driver

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gentleman driver)

1. conducător de automobile de curse neprofesionist.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abdica

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunța la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunța la ceva, a se resemna.
4. a renunța la o activitate din cauza greutăților întâmpinate.
 

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
 

abhora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abhorrer, lat. abhorrere „a se îndepărta cu oroare de”)

1. a avea oroare, aversiune pentru un lucru sau persoană; a urî, a detesta.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.