OK
X
-FIA
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -fier)
1.
-fica.
-FICA, -IFICA, -FIA, -IFIA
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -fier, cf. lat. -ificare)
1.
„a
acționa
prin
intermediul,
a
face”.
-IA
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -ier, cf. lat. -iare)
1.
„a
trece
printr-o
stare;
a
produce
ceva;
a
acționa
prin
intermediul”.
-NOIA
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (fr. -noia, cf. gr. noia „spirit, inteligență”)
1.
„minte,
spirit”.
abrevia
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abbreviare)
1.
a
prescurta
(un
cuvânt,
un
titlu
etc.).
2.
a
nota
ceva
printr-un
simbol,
printr-o
siglă.
acacia
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. acacia)
1.
arbore
sau
arbust
(sub)tropical
din
familia
leguminoaselor,
cu
frunzele
în
foliole
fine
și
cu
flori
galbene
sau
albe,
mirositoare.
aalenian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. aalénien)
1.
I.
din
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
(sau
ultimul
al
jurasicului
inferior).
2.
care
aparține
aalenianului,
specific
aalenianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
3.
II.
primul
etaj
al
jurasicului
mediu
sau
ultimul
etaj
al
jurasicului
inferior.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abacterian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1.
care
nu
conține,
care
este
lipsit
de
bacterii.
2.
(antonim)
bacterian.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.