turna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tourner)

1. a realiza un film cinematografic.

conturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contornare, fr. contourner)

1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).

deturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détourner)

1. a întrebuința ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate.
2. a delapida.
3. a abate, a devia, a schimba direcția.
4. a fura un vehicul aerian în scop de șantaj sau ca act de piraterie aeriană.

risturnă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ristourne, it. ristorno)

1. parte a primei de asigurare reținută de asigurător în cazul în care asiguratul renunță la asigurare.
2. sumă restituită de vânzător cumpărătorului, care a fost fixată anticipat în raport cu importanța cifrei de afaceri.

turnant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. tournant/e/)

1. adj. care se rotește în jurul unui ax vertical central; rotitor.
2. ușă ~ă = ușă cu mai multe aripi care se rotesc în jurul unui ax vertical; placă ~ă = placă rotitoare prevăzută cu șine, în depouri și ateliere, care permite locomotivelor și vagoanelor întoarcerea sau trecerea de pe o linie pe alta.
3. s. f. 1. mișcare circulară, înconjur, rotire.
4. loc unde cotește un drum, o pistă de atletism; cotitură.
5. mică etajeră pentru cărți care se învârtește în jurul unui ax central.

turnătorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (turnător + -ie)

1. atelier, secție, întreprindere unde se execută operații de turnare a metalelor în forme.
2. meseria turnătorului; tehnica turnării metalelor.
3. (fam. și fig.) activitate de informator; pâră, denunț.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.

amfitrop, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphitrope)

1. (despre ovul, embrion) curbat în formă de potcoavă.
2. (despre plante) cu ovulul răsturnat.

baretă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrette)

1. bentiță (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundații.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.

bechie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béquille)

1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului.
2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații.
3. proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate.

betona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bétonner)

1. intr., tr. a turna betonul (în cofrajele unei construcții).
2. (fig.) a întări, a consolida.